Visătorii
Desculț și cu visele în tolbă,
Merg aievea printre vise
Și, din când în când,
Mă cufund în visele mele
Ca să nu le uit în trecut…
.
Zdrențuit, dar un mare visător,
Pășesc sperând în dorințe și-n vise
Nu mai îmi pasă de nimic
Decât d-ale mele vise multe
Deși toți îmi spun: Ești prea visător!
.
Ciufulit, pășesc visător în viitor
Și sper că într-o zi să fiu împlinit
Și să nu fiu doar un visător
Și visele să rămână vii în mine…
Să nu se șteargă din mine, visele…
.
Răvășit de această viață incoloră
Nu vreau să-mi uit visarea,
Căci vie e, și mă face să fiu,
Mii de culori să am în mine
Și să nu-mi uit visarea dulce.
.
Mut și surd, dar un visător…
Căci cu visele mele vorbesc
Cu visele mele aud lumea mea
Și nimic nu vreau să pierd
Din ale viselor vorbire și auzire.
Vise de copilă
În visele mele senine de copilă
Visez aievea drumul de urmat
Și pajiștea cu flori deschise
Dar și cărarea dintre ele
Și viața ce răsare-n mine…
În poveștile istorisite și frumoase
Din cărțile pentru copii
Mă regăsesc aievea și acolo
Dar ele nu exprimă realitatea
Ci povești frumoase…
Dar și pline de învățături.
.
Privirea senină de copilă
Se vede și azi uneori, se întrezărește
Din când în când, se vede
Și visele în ochi, uneori, visători
În zilele senine se văd
Visarea și visurile din ochii mei
E o cărare într-un lan de flori
Flori minunate, de toate culorile
Deschise, vii, minunate, aromate…
Dar realitatea mea nue chiar așa
Dar eu visez, visez, visez…
Luptați pentru visurile voastre!
Mulți oameni trăiesc în uitarea visurilor
Din teamă, din frici, din autoamăgire
Eu însă spun: „Mai bine leu câțiva ani
Decât o viață întreagă risipită, irosită”…
Pentru că nu irosim timp, ci anii noștri de viață
Așa că luptați, oameni buni, pentru visele voastre
Și nu lăsați teama de a se râde de voi
Să vă cuprindă, să vă oprească, să vă marcheze…
Și nici nu acceptați să se râdă de visurile voastre
Aduceți argumente, aduceți fapte în dovada
că se poate!
.
Luptați pentru visurile, dorințele, bucuriile voastre
Nu fiți lași, temători, fricoși și superficiali
Și nici nu vă lăsați cuprinși de lumea asta
Da! De lumea asta care spune că nu se poate!
Ce știu ei, ce înțeleg ei, ce visuri, dorințe au ei?
Întrebați-vă, poate nu au vise, dorințe de urmat…
Sau poate au mulțumiri, mici, superficiale
Sau poate, pur și simplu, își reneagă visurile și dorințele,
Că au simțit că nu pot lăsa un lucru valoros,
Sau, pentru ei, valoarea înseamnă să aibă cele necesare, zilnic
și atât…
Lasă un răspuns