Gustul de amar pandemic al alegerilor

Dar ce bine li s-au potrivit lucrurile, nu?!… Abia de au trecut „localele” iar nealesul covid s-a și prăbușit peste țară! Nu a luat-o la trap chiar de a doua zi, deh’, nu puteau știi guvernanții cât durează prima numărare a voturilor și câte alte zile se vor mai hărțui pe renumărarea lor în vreo secție… Dar cum au trecut de linia „finală”, s-a și  avântat covidul din statistici peste noi. Iar dimpreună cu el și măsurile în forță…

Politicienii au scăpat… Ei răsuflă ușurați, sacii sunt în căruțele potrivite, iar până la următoarele alegeri e vreme să tot tragă de cocoașa statisticilor, să mai facem de o plafonare de precampanie și un tur electoral. Şi autoritățile par ușurate. Au scăpat, fie și „la mustață”, cu alegerile întregi. Și ce bine li s-au potrivit jocurile ălea meschine că dacă mai aveam și un al doilea tur, fix în curba pandemiei ne prindea. Sau nu?!… Că mai găseau de vreo grefă pe nesituațiile de urgență și trăgeau de coada covidului să le mai încapă și un al doilea tur…

Și totuși, nici politicienii, nici autoritățile nu au de ce să sufle ușurate… Da, și-au pus sacii în căruțele de partid și s-au hlizit la țară împănaţi de voturi precum scatii de neam politic. Și le-or fi, nu zicem nu!, sacii plini de ciolane și ciozvârte, dar s-ar putea să le fie (și) pentru alte… De după zăbrele… Căci, sunt cu toții vinovați pentru explozia de cazuri de acum. Autoritățile pentru că au permis organizarea alegerilor într-o falsă descendență a cazurilor, politicienii pentru că au forțat loturile de boală și moarte la urne.

Iar marea întrebare nu este legată de felul parcă mult prea rotunjit al calculelor și artificiilor algebrice ale dovedirii învinsului ca învingător politic și ale învingătorului ca alergător de mandat. În esență, și politicienii și autoritățile și-au câștigat biletele de leprozerie ale tihnei politice. Unii pentru patru ani, de nu s-or îmbolnăvi și nu le-or crăpa mațele de atâta lăcomie, alții pentru mai puțin, cât le-o mai ține pandemia serviciul în neserviciul lor pentru comunități. Și nu este vorba nici despre alte nelămurite întrebări legate de alegeri… Ci despre singurul răspuns care mai contează: faptul că vinovați de această creștere a cazurilor se fac toți aceia care, dimpreună ori nu, au fost organizatori ai acestor alegeri strecurate pe sub masca iresponsabilității.

Și cărora nu o să li se mai potrivească datele nici dacă se vor cățăra cu bocancii pe vârful curbei pandemice! Pentru că, nu chiar de a doua zi, dar de la a zecea zi de la alegeri, orice caz nou de îmbolnăvire le poate fi pus în seamă! Pe răbojul responsabilităților din neresponsabilizare. Și nu o neresponsabilizare dată de imaturitatea sau incapacitatea profesională, ci de egoismul aproape „genocidic” al fricii de a nu rămâne cumva nesaturați.

Sigur, vor veni și vor spune că este puțin probabil ca infectările să provină din aglutinarea maselor la vot. Dar asta poate fi valabil poate pentru încă două-trei zile de după explozia de noi cazuri. Vor spune apoi că nu masele electorale, ci prichindeii veniți la școală au determinat explozia de infecții. Că ei au dus molima acasă și așa mai departe.

Și nu doar politicienii, nu doar autoritățile și organizatorii de orice fleac ai alegerilor trebuie trași la răspundere, ci și avocatul poporului, care a tăcut mâlc, neagitându-se să atragă atenția, dar și nebuimacii de la combaterea discriminării, depășiți poate doar de proporțiile genocidului instinctual politic al indivizilor fără scrupule care ne conduc… Iar vinovați sunt și toți aceia care, la  ceas de sărbătoare religioasă, ne puneau degetul în piept să stăm departe de cele sfinte (iar acum este deja pentru a doua oară!), dar în timpul alegerilor s-au jurat că aerul de circumscripție e mai curat decât cel de acasă sau din parcuri.

Și ar trebui ca societatea civilă să vegheze asupra fiecărui nou caz de infectare ce poate fi asociat cu ziua votului, direct și, mai ales, prin „contacți”. Pentru că acum numărăm doar „noii infectați”, ce pot fi reproșați guvernanților, dar în ziua în care se va înregistra primul deces din statisticile de acum vom vorbi despre crimă. Iar criminalii se găsesc tocmai printre cei ce clamează astăzi alungarea noastră din teatre, din cafenele, și, curând probabil, de prin parcuri ori chiar de la locurile de muncă…

Avem un pacient elector pe ducă?… Nu contează: operația electorală a reușit, politicienii cu sacii, noi cu „izo”-urna! Halal să vă fie, vouă, neamuri de traistă de neam politic!…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*