Film mut
Voce interioară, spartă, aud în mine
Căci viața m-a durut în fel și chip
Pierdută în neînțelegeri și complicații
Nu mai poate revolta urla în mine.
.
Vorbesc, dar nu mă aud,
Gesticulez, dar nu mai simt,
Privesc, dar nu mai văd,
S-a tăiat filmul meu de viață…
.
Șoptesc ceva în interiorul meu
Dar nu îmi mai aud propriile șoapte
Doar le simt că ele curg în mine
Și caută râul ce a fost cândva în mine…
.
Visele s-au șters în mine,
Râul s-a uscat în mine
Dorințele au dispărut în necunoscut
Filmul vieții mele e film mut…
.
Caut înnebunită să mă regăsesc
Mă caut în trecut, prezent și viitor
Dar nu mă găsesc pe nicăieri
Mă simt pe nicăieri și niciunde…
Aruncăm în noi…
Aruncăm în noi cu cuvinte cât mai multe
Al căror înțelesuri nu le știm cu adevărat
Iar esența lor nici măcar nu o bănuim
Ca să nu mai vorbim de subînțelesuri.
.
Aruncăm în noi cu fapte cică doveditoare
Dar oare dovada din ce adânc al ființei vine
Să vină din dorință, dorința din ce sau de ce
Din preamărire, din grandomanie, din dispreț?…
.
Aruncăm în noi cu atitudini sau comportamente,
Ale căror neștiute înțelesuri sunt pentru ei, și noi,
De unde să vină ele și cât de adânc stau ascunse
Sau poate din străfundul întregii ființe să iasă la iveală?
.
Aruncăm în noi cu vorbe de parcă pentru asta e gura
Dar oare înțelegem noi ce vorbim, oare ne auzim?
Sau doar palavragim, ca să nu tăcem, deși vorbele dor
Și să ne sperie atât de tare liniștea pătrunzătoare?
.
Aruncăm în noi cu iluzii, cu vise, cu aluzii
Vai, ce povară pe a umerilor oameni
Să nu dezamăgești sau să nu decazi
Și cum să menții totul viu când nu ești decât un om?
.
Aruncăm în noi cu speranțe, cu vise neîndeplinite,
Punem frumosul și urâtul pe umerii altor oameni,
Fără să ne privim pe noi înșine, și ce a depins de noi,
Să ne întrebăm, dar oare ce am făcut și a depins de noi?
.
Aruncăm în noi cu imagini create despre noi
Oare nu am auzit noi de Sala oglinzilor?
Care, da!, deformează, măresc, micșorează, modifică
Ca să ne vedem în fel și chip, în decădere și ridicare.
.
Aruncăm în noi cu promisiuni multe
Unele poate deșarte, unele poate îndeplinite pe alocuri
Dar realitatea e că noi nu ne ținem promisiunile,
Nici față de noi, nici față de alții, în fața cărora le facem.
.
Aruncăm în noi cu declarații de iubire, de dezamăgire
Dar oare noi cât am dezamăgit, cât am iubit
De pretindem de la alții atât de multe
O, tu extaz dat de iubire, o, tu agonie dată de dezamăgire…
.
Aruncăm în noi cu venin, cu ură, cu mânie…
Dar oare ce ne costă să ne privim în interior
Să fie prețul prea mare pentrua recunoaște ce e în noi
Atât de mult venin să împroșcăm și în jurul nostru?
.
Aruncăm în noi cu dispreț, cu decădere, cu furie
Din răutate și dorința de dominare feroce
Lovind lovim fără să pricepem că într-o zi vom fi noi
Să fie atât de mult dispreț pentru noi încât disprețuim totul?
.
Aruncăm în noi cu lovituri de coate goale
Din dorința de a te ajunge, de a avea ce?
Călcăm totul în picioare, strivim tot ce putem
Din teama de a fi un nimeni sau nimic…
.
Aruncăm în noi cu frici, angoase, depresii
Din lașitatea de a nu face ceea ce se cuvine
Vrem să fim cei dîntâi, dar pe ce bază, pe ce idei?
Offf, ce laș e omul, când se lasă cuprins de frici!…
.
Aruncăm în noi cu uitarea a tot ce este valoare
Din teama că nu putem ajunge să fim valori
Martiriul, eroismul, lupta pentru principii
Ce istorie măreață, ce învățături ne-au lăsat străbunii.
.
Nemărginire…
Vise, vise mărețe în plină lună
Aștept viitorul măreț și dulce
O, tu, de când te aștept viață
Zburând din măreția visurilor…
.
Plutind, privesc orizontul
Și nemărginirea lui de sus
O, tu copile dragă, de când aștepți
Cu ochii larg deschiși, și căprui
Privești viitorul în fața ta senină.
.
Visând, visând, uit de trecut
Simt prezentul, aici, și acum
Iar viitorul îmi surâde cald
O, tu copile dragă, câte vise ai…
.
De le vei îndeplini măcar pe jumătate
Ferice tu să fii copilă dragă.
Aievea, privește spre marea albastră,
Și i se pare departe să o cuprindă
Dar sare în ea albastrul ei.
Lasă un răspuns