Dintre membrii familiei Hurmuzaki, Eliza Sturdza și fratele său Constantin Hurmuzaki aveau posibilitățile financiare cele mai mari pentru a sprijini cauza românilor. Și sora lor Eufrosina Petrino avea o situație materială bună, însă avea de întreținut cinci copii, spre deosebire de Eliza și Constantin care nu aveau urmași:
„Dintr-un post script alăturat la scrisoarea din 26 Ianuarie 1850 a doamnei Elisa G. Sturdza, aflu, că acest bărbat genial de stat (Constntin Hurmuzaki – n.a.) făcea spese cu profusiune spre a deschide foilor românești drumul în Moldova printre turci și muscali, care ținea țările românești ocupate. …În epistola sa din 7/19 Decembrie st.v. 1851 pre cât de amplă, tocmai pe atât de măduvoasă și intereresantă din diverse puncte de vedere, Const. Hurmuzaki `mi face cunoscut, că cu ocaziunea adunărei de familie de la Dulcești a strâns și înaintat 400 fl. mon. conv. lui Simion Bărnuțiu, că după ce în deputațiuni naționale încetase ori-ce câmp de activitate a sa, să`și poată continua studiile juridice la universitate. 400 fl. m. c. făcea înainte cu 27 de ani cât astăzi 800 fl. Mai departe Constantin arăta în aceeași epistolă, că pentru bisericele prădate de unguri în Transilvania au adunat vestminte, cărți bisericești și preste acelea 1000 fl. Mon. conv.
Trimise toate la episcopul Andrei Șaguna. C. Hurmuzaki însă nu se îndestulase cu atâta, ci îndemnă și rugă și pe guvernul Moldovei, ca să facă apel la țara întreagă, în favoarea bisericelor devastate, ceea ce și făcu, eară în capul listei magnaților țării se puse bunul domn, marele dar nefericitul patriot Grigore Ghica cu 100 de galbeni, după care urmară alte subscripțiuni. Sumele au ajuns la Sibiu și se pot vedea din compturile episcopiei (acuma mitropolie). De altmitrea epistola aceasta din 1851 merită să ajungă în proprietatea publicului, cu escepțiune de intimitate strict private, la care nu are drept nimeni altul.
Din epistola lui Const. Hurmuzaki de la 28 Iulie st. v. 1852, văd că iarăși mai`naintase o sumă de bani în aur la casa episcopiei din Sibiu, și tot odată 60 de galbeni pentru casa reuniunei femeilor române transilvane din Brașov, preste sumele trimise în anul 1851. Tot`odată îmi arătă, că a înaintat încoace și un transport de cărți românești spre a le împărți gratis la Sibiu, Blașiu și Brașov, iară 36 exemplare din baladele lui V. Alecsandri să se vânză în folosul reuniunei femeilor Române. În același timp C. Hurmuzaki `și dedese tot concursul său viguros în societate cu August Treboniu Laurian, pentru Cronica lui G. Șincai, ca să poată vedea lumina, ceea ce se și întâmplă în următorul an 1853 după ce Domnul țării Grigorie Alexandru Ghica dedese spre acel scop spesele din caseta sa”….
„Toţi copiii lui Hurmuzaki au fost oameni distinşi, cari au lăsat o urmă neştearsă în istoria neamului nostru, iarEliza Sturdza a fost cunoscută și apreciată cu denumirea „mecena din Dulceşti”.
Lasă un răspuns