Cornelia Bodea – un nume mare pe frontispiciul Phanteonului istoricilor români

La 28 aprilie a.c. s-au împlinit zece ani de la moartea Corneliei Bodea, istoric, profesor universitar, cercetător ştiinţific de mare anvergură şi academician. Remarcabila sa activitate ştiinţifică, desfăşurată pe parcursul a peste 60 de ani, a situat-o în Phanteonul marilor istorici români.

S-a născut la 8 aprilie 1916, în satul Dud, Judeţul Arad. Familia sa avea vechi tradiţii pe linia luptei naţionale a românilor transilvăneni. Pe linie maternă descindea din familia lui Moise Nicoară și era nepoata memorandistului Aurel Suciu. Moise Nicoară (1784-1861) se remarcase ca un mare luptător pentru libertatea naţională a românilor din Banat şi Crişana, iar Aurel Suciu (1853-1898) a fost un important om politic român din Transilvania. În cadrul Partidului Naţional Român din Transilvania, el a acţionat pentru dobândirea drepturilor naţionale, politice și culturale ale românilor din Imperiul Habsburgic. În cadrul marii acţiuni protestatare petiţionar-revendicative româneşti, Memorandumul din anul 1892, iniţiată la 25 de ani de la constituirea Imperiului Austro-Ungar, istoria l-a reţinut ca pe unul dintre principalii inițiatorii și lideri ai acțiunii.

Cornelia Bodea a absolvit cursurile liceale ale Institutului Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române, iar ulterior Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, cu studii în Istoria României, Istorie Universală şi Bizantinologie, pe care a absolvit-o în 1937, cu magna cum laude. Pentru completarea cât mai temeinică a pregătirii sale profesionale a urmat şi cursurile Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie. În anul 1938, a urmat şi Seminarul Pedagogic Universitar ceea ce îi oferea şi posibilitatea accederii la o carieră didactică.

La patru ani de la obţinerea licenţei în istorie, în anul 1941, devine doctor în filosofie şi litere, cu lucrarea „Moise Nicoară şi rolul său în lupta pentru emanciparea naţional-religioasă a românilor din Banat şi Crişana”. Este de reţinut că în anii facultăţii a avut privilegiul să-i aibă ca profesori pe marii istorici români Nicolae Iorga și Gheorghe I. Brătianu, fapt ce a contribuit, cu siguranţă, la conturarea remarcabilului profil profesional al viitorului istoric. Un aspect demn de reţinut este acela că l­-a avut ca îndrumător la lucrarea de doctorat pe Nicolae Iorga.

Activitatea didactică şi ştiinţifică a Corneliei Bodea a fost complexă, fapt rezultat din traiectul său profesional. În perioada 1937 – 1942 a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Catedrei de Istorie Universală a Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, dar şi ca profesor de istorie şi drept la Liceul „Notre Dame de Sion”, cu limba de predare franceza, până în anul 1948. Timp de aproape şapte ani, între 1943 – 1949, a fost asistentă universitară a istoricului Gheorghe I. Brătianu, susţinând seminariile cursurilor de Bibliografie și Metodologie istorică. A căzut şi ea, la fel ca profesorul ei Gheorghe I. Brătianu – decedat în închisoare – victimă politicii de epurare practicată de noul regim şi a fost îndepărtată din universitate pe motiv de origine socială nesănătoasă!

Şansa face ca în anul 1949 să poată fi încadrată pe funcţiile de colaborator şi cercetător principal, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, din Bucureşti. Cornelia Bodea a lucrat la acest institut până în anul 1975 când s-a pensionat. Anterior, în anul 1969, dobândise titlul de doctor docent.

Activitatea aplicată a Corneliei Bodea în planul cercetării ştiinţifice istorice i-a adus recunoaşterea internaţională la începutul anilor ̓70. Activitatea sa ca profesor invitat în mediul universitar occidental a început în anul 1966 şi a continuat în două perioade, între 1972-1974 și 1987-1989, când a fost invitată în mod expres pentru a preda în calitate de Fulbright Visiting-Professor la Universitățile „Boston College” (Boston) și „Ohio State University” (Columbus, Ohio). A susţinut cursuri şi seminarii cu tematici din Istoria Românilor şi Istoria Universală, epoca modernă. La finalul acestei etape din activitatea sa profesională universitară, aceea de profesor invitat, ca o recunoaştere a tot ceea ce realizat, în anul 1989 a fost distinsă cu Diploma de onoare, acordată de Primăria orașului Boston (S. U. A.). Trebuie reţinut că în perioada când Cornelia Bodea activa în universităţile occidentale şi nord-americane a adus României, prin activitatea sa profesional-didactică, servicii de imagine deosebit de importante. În primul rând, ea a prezentat aspecte fundamentale ale istoriei românilor potrivit adevărului istoric, contribuind în mare măsură la demontarea teoriilor false ale revizionismului istoric maghiar practicat printr-o propagandă asiduă în Occident.

În paralel cu activitatea didactică, Cornelia Bodea a fost prezentă, în ţară şi străinătate, la o serie de congrese, conferinţe, misiuni, acţiuni şi manifestări științifice. În ţări ca SUA, Anglia, Austria, Franța, Germania, pe lângă comunicările ştiinţifice pe care le susţinea, a cercetat arhive unde a identificat documente istorice de mare însemnătate pentru Istoria Românilor sau a relaţiilor dintre ţara noastră şi statele respective în perioada Epocii Moderne.

Tot ca o recunoaştere a activităţii sale, Cornelia Bodea a fost membru de onoare al Institutului de Istorie „N. Iorga”, din Bucureşti, membră a Societăţii de Ştiinţe Istorice, Preşedinte de onoare al Societăţii Române de Vexilografie, membru de onoare al „Society for Romanian Studies” (SUA), membru fondator al Asociaţiei „Fulbright Alumni Association Romania”.

Începând cu anul 1990, Cornelia Bodea a fost profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, iar în acelaşi an a fost aleasă membru corespondent al Academiei Române. Încununarea întregii sale activităţi ştiinţifice, de până atunci, a reprezentat-o alegerea, la vârsta de 76 de ani, ca membru titular al Academiei Române în anul 1992. Cu siguranţă această mare cinste ar fi trebuit să-i fie făcută cu mult înainte de anul 1990, dar condiţiile politice şi ideologice ale acelor vremuri au împiedicat, în mod nedrept, acest lucru! A fost distinsă cu premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române. Statul român a decorat-o, în anul 2006, cu cea mai înaltă distincţie Ordinul Național “Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Activitatea de cercetare a Corneliei Bodea, susţinută de investigaţii meticuloase, profunde, în arhivele româneşti şi străine, a vizat în principal problematici fundamentale ale istoriei moderne a României secolului XIX: mişcarea de eliberare naţională şi socială a românilor din Transilvania, Revoluţia de la 1848, constituirea statului naţional modern ş.a. Toate acestea au imprimat scrierilor sale soliditate şi noi teorii prin a căror originalitate nu numai că îşi păstreză valoarea în zilele noastre, dar oferă şi importante puncte de plecare pentru cercetările istorice din prezent. Într-o astfel de împrejurare, când se afla într-o acţiune de investigare arhivistică, am avut onoarea să o cunosc pe Cornelia Bodea, la Arhivele Statului, în perioada când lucra la monumentala colecţie de documente „1848 la români. O istorie în date şi mărturi”. Zi de zi, timp de o săptămână, de la ora 7 dimineaţa la ora 15, cu o mică pauză de prânz de nici o oră, a studiat toate fondurile arhivistice pe care şi le propusese. Ceea ce impresiona imediat la Cornelia Bodea era modestia, apoi calmul şi blândeţea exprimării, prezenţa discretă care a însoţit-o întrega viaţă, toate conturând portretul unei mari personalităţi. La aceea dată ea era o personalitate ştiinţifică recunoscută. Activitatea publicistică a fost vastă, de la studii şi articole de specialitate, editarea de documente şi bibliografii, colaborări în calitate de coautor, la lucrări fundamentale de interes istoric ştiinţific major. Dintre acestea din urmă, rămase până în prezent de referinţă, menţionăm doar câteva: Lupta românilor pentru unitate naţională 1834-1849, Bucureşti, 1967, cu ediţie în limba engleză publicată în anul 1970, care a primit premiul Academiei Române; Bibliografia istorică a României. Secolul XIX, Cadrul general. Ţara şi locuitorii săi, Bucureşti, 1972; 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, două volume, 1982, volumul trei editat în anul 1998; Fața secretă a mișcării prepașoptiste române: unitatea națională, Bucureşti, 2004; R. W. Seton-Watson și românii: 1906-1920, Bucureşti, 1988. Totodată a colaborat la Istoria Transilvaniei, două volume, 1961 – 1962 şi la volumul al patrulea din Tratatul de Istoria României, 1964.

Cornelia Bodea, ca fiică a Banatului a fost întotdeauna legată afectiv de locurile natale. Ca o frumoasă dovadă a acestui ataşament ea a donat biblioteca sa personală, extrem de valoroasă, Bibliotecii Centrale a Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, care astăzi îi poartă numele. Cornelia Bodea reprezintă în continuare un reper de demnitate, modestie, conştiinciozitate, cinste şi dragoste pentru ştiinţa istoriei şi ţara sa. Face parte din Phanteonul istoricilor români patrioţi ai luptei naţionale a românilor din Transilvania din secolele XVIII-XIX, iar aportul său deosbit de însemnat la cercetarea istoriei pe baze ştiinţifice a statuat-o pentru totdeauna ca o autoritate de necontestat în domeniu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*