Când directorul institutului de la Timișoara a anunțat identificarea unei posibile structuri de vaccin anti-Covid, autoritățile noastre nu au mișcat nici măcar o hârtie pentru a asigura eventualele viitoare drepturi de proprietate intelectuală și a rămâne „în alertă” pentru certificarea oficială a viabilității vaccinului și, poate, demarare producției. Aparent a fost doar o altă dovadă a felului în care cercetarea este privită în România… Cu neîncredere și chiar reticență… De parcă nu doar cercetarea ar fi cenușăreasa sistemului bugetar, ci însuși cercetătorii, „niște” specialiști, nu-i așa?, care doar își fac de lucru, și mendrele, ar zice unii, pe banii statului… De parcă oamenii aceia nici măcar nu aveau dreptul să spună că au studiat și poate au și finalizat ceva cu adevărat măreț pentru timpurile și conjunctura de acum… O informație împinsă chiar spre zona de posibil „fake news”, acest instrument tot mai pervers în felul de a fi folosit pentru a semăna chiar „fake” -uri de aceia cărora nu le convine ceva. Mai ales acel „ceva” descoperit și fabricat în România… Și nu pentru că autoritățile noastre ar fi pradă unei neîncrederi generalizate în posibilitatea de a se realiza ceva nou, unic, aici, în aceste vremuri, ci pur și simplu din interese meschine, mercantile… Pentru că, dacă nu se poate importa, pentru a se fura, sistemic, nu interesează… Sau interesează, dacă eventuala formulă este scăpată în afară pentru a o cumpăra apoi „țiplată”… Că asta este esența economiei postdecembriste în managementul politicului nostru tot mai scârbavnic ca mentalitate și interese. Să exportăm resurse, materii prime, poate și formule, pentru a le aduce apoi înapoi, cu dublu folos, bani și capital politic…
După dezinteresul afișat de autorități, a urmat apoi gestul pe care cercetătorul, având două filoane ale rostului său, menirea de a fi util semenilor și fibra sa ca parte a unei națiuni ce a dat lumii mari soluții medicale, l-a făcut, nu pentru a epata, ci pentru a arăta ca are încredere în ceea ce s-a realizat în cadrul institutului timișorean.
Și da, abia vestea că acesta și-a administrat prototipul vaccinului i-a pus în mișcare pe oficialii noștri din Sănătate! Dar nu în sensul de a fi deschis ochii, poate chiar suntem în faza unei posibile intrări pe o nișă de producție, ci pentru a da cu „nechibzuitul” șef de institut de pereții iresponsabilității. Poate doar Nicolae Paulescu să mai fi fost, în timpurile lui atât de desconsiderat, dar, atenție, nu din cauza realizării lui epocale, ci pe fondul unor considerente, și analize „clinice”, legate de „semeția” și sănătatea noneugenică (!) a unei anumite seminții…
Și nu doar ca o simplă paralelă, astăzi, la săptămâni bune de la gestul directorului de la Timișoara, trebuie să amintim că, în Rusia, alți „nesăbuiți” ce și-au administrat prototipurile unor vaccinuri anticovid sunt priviți ca adevărați eroi! Lăudați pentru curajul lor, pentru încercarea de a scurta cu luni bune chiar, dacă vaccinul se va dovedi util, timpul necesar producției în masă (dar ce să ne mai mirăm, am scurtat noi un război cu luni bune, iar foloasele le-au căpătat alții, ce mai contează o altă bătălie pierdută pentru interesele și influențele de piață ale altora, nu?!)…
Au mai trecut câteva săptămâni și cum directorul institutului de la Timișoara a supraviețuit „autoinjectării”, guvernanții și-au ameliorat ostilitatea inițială, aceea în care ar fi fost în stare să-i facă și un dosar penal. Evident, el nu a devenit astăzi mai bun în ochii guvernanților. Nu a fost nici recompensat cu stimulentul anticovid. A rămas același paria nesăbuit în stricarea unor interese. Dar „protovaccinul” pare a fi suficient de bun pentru ca aceleași clanuri de interese să pună mâna pe el, pe producția lui (și ar fi măcar o veste bună) sau, tot mai probabil, „scăparea” printre degete spre alte orizonturi…
Un protovaccin suficient de bun pentru a fi transferat spre „cercetare” Institutului Cantacuzino, preluat în 2017 de către MApN, dar care nu a realizat de atunci nici măcar o fiolă din arsenalul pe care îl promiteau guvernanții… Că, poate, și „protovaccinul” de la Timișoara va sfârși „studiat” în vreun sertar, nu interesează și nu contează. Pentru că, în noua „locație”, se vor putea da măcar stimulentele de luptă pe frontul anti-covid, nu?!…
Or, să nu rămânem iarăși (doar) „mască”… Precum la „Roarm” unde, tot militărește, a fost adus un utilaj din China (!) pentru producția de măști! Și unde, din nou evident, nu am devenit producători, nu la nivel UE, dar nici măcar minim regionali, ci „locali”, pentru nici 48 de ore, utilajul sucombând fără jenă față de milionul de euro al investiției…
Lasă un răspuns