În colecțiile Muzeului „Ștefan cel Mare” din Vaslui se remarcă acest topor din bronz descoperit întâmplător în satul Horga, comuna Epureni, din județul Vaslui. Este încadrat de specialiști ca aparținând de perioada mijlocie a Epocii Bronzului. Repertoriul descoperirilor încadrate în perioada mijlocie a Epocii Bronzului pentru teritoriul județului Vaslui nu este unul bogat, dat este cel puțin spectaculos, așa cum o arată și toporul de bronz descoperit la Horga. Toporul are 12,4 cm. lungime, tăișul are patru centimetri, iar diametrul găurii de înmănușare are 2,6 centimetri, în timp ce greutatea sa este de 328,5 grame.
Acest topor este decorat pe ceafa manșonului prin linii adâncite și prin puncte, modelul obținut fiind unic în registrul descoperirilor de metal din Epoca Bronzului. Toporul a fost obținut prin turnare într-un tipar bivalv , din bronz de bună calitate, având cupru în cantitate de 89,4 la sută și staniu de 9,6 la sută. La această piesă se remarcă grija cu care a fost turnat și apoi prelucrat, dar și decorul unic, ceea ce ne arată faptul că piesa este posibil să fi avut și funcția de prestigiu social și militar. Toporul de la Horga are analogii în topoarele încadrate în tipurile Pădureni și Balșa, topoare specifice pentru perioada mijlocie a Epocii Bronzului, el nefiind specifiv pentru regiunea est – carpatică.
Dacă nu știm să răspundem rostului acestor simboluri aflate pe toporul de la Horga, ne întrebăm totuși dacă acest mod de „însemnare” nu a continuat în arta metalelor la geto-daci, pentru că, pe monedele dacice descoperite apar de multe ori semne și simboluri încă nedescifrate, asemănătoare. Mai sunt simboluri deosebite pe artefactele de aur și argint descoperite în mormintele principilor geto-daci, sau în tezaurele recuperate de specialiști și aflate în prezent în diferite colecții muzeale din țară și din străinătate. Apoi înscrisurile simbolice aflate pe elementele de ceramică, apoi tăblițele de la Tărtăria, sau cele din Moldova, sau cele de la Sinaia. De altfel, așa numita monetarie Geto-Dacică este unul dintre cele mai fascinante și departe de a fi lămurite capitole ale istoriei antice.
Asemănările mai mult decât vizibile cu monetaria celtică justifică caracterizarea „de tip celtic” a emisiunilor monetare antice găsite mai ales pe teritoriul României (monedele așa numite „schifate”, cu o față concavă, ca o farfurie). Marile întrebări la care nu există încă un răspuns sunt: Cine a emis aceste monede? Celții, temporar aflați pe teritoriul României? Meșterii celți ce au lucrat pentru căpetenii autohtone locale (de exemplu șefi de trib)? Localnici care își însușiseră tehnica monetară de la celți? Sau celții erau și ei doar o ramură a triburilor getice existente peste întreaga Europă? Apoi, care era semnificația-destinația acestor emisiuni monetare: bani propriu-ziși (folosiți ca valori de schimb)? Semne („insignia”) de putere pentru triburi-formațiuni locale? Mesaje încifrate sau hărți ale cerului înstelat?Legătura cu divinitatea sau legenda Cavalerului Danubian, Trac sau Zamolxian? (George V. Grigore)
Lasă un răspuns