Starea de revoltă…

Am intrat în starea de alertă. Care va fi de trei feluri. Starea de alertă minimă, starea de alertă normală, starea de alertă maximă. Nu știu pe care s-o aleg?! Încă nu am intrat în alertă, nu am nici o stare, nu mă simt în stare de nici o stare. Ba ar fi una.

Primim noi informații despre starea de pandemie, cum ar fi știrea că în România nu au fost testate decât… 270 de mii de persoane! Dar cu celelalte 20 de milioane, ce facem? Când vor fi testate? La Paștele Cailor.

Și o altă știre ne arată că în luna martie 2019 au fost mai mulți morți decât în luna martie 2020!

Doar din aceste două informații ne dăm seama în ce farsă trăim!

Păi să nu mă revolt? Nu e firesc să moară omul? Sau diriguitorii țării și ai plantei vor să ne aducă nemurirea, deși nici Iisus până acum nu a înviat pe nimeni din morți. De ce? Simplu. Pentru că nu merităm. Pentru că omul e sortit să moară. Și trebuie să moară. Imaginați-vă că un Kim coreean nu ar fi sorit să moară. Și că nici Hitler sau Stalin nu ar fi fost sortiți să moară! Dar decât să murim de mâna lor, mai bine de Corona Lisa.

Ieri moartea avea alt nume, holeră sau cancer. Alaltăieri, dizenterie sau gripă spaniolă, care s-a lăsat cu un miliard de bolnavi și 30 de milioane de morți! Mergeau oameni pe stradă, ziceai că-s sănătoși tun, și deodată îi vedeai că se prăbușesc și mureau!

Moartea trebuie să aibă un nume.

Dar niciodată nu s-a întâmplat ca o conducere mioapă să nu vadă aceste lucruri. Și să  nu fie conștientă de faptul că măsurile aberante, fără probe, contrazise de viață și de organisme internaționale credibile, cum demonstrează Alianța Free People, au un efect exact contrar, duc la stres, la îmbolnăviri, la moarte. Și când mai există pe deasupra și un virus dement, ca PSD, care, pe timp de ciumă, votează o lege care să înstrăineze un ținut al țării, ca și alte mizerii greu de imaginat (în timp ce poporul se supune restricțiilor, e disciplinat, a renunțat la proteste, ei fac „politică” – politică de ciocli, cum face acest Cio-racu-lacu, să-l ia dracu!), să nu ne mirăm că oamenii sunt așa de debusolați, de stresați! Și e limpede că sub măștile lor bleumarine mocnește o stare de revoltă! Să nu mă lase nici să trăiesc, spunea un orb, să nu mă lase nici să mor!

Hamlet e depășit cu al lui „to be or not to be”. Așa ceva nu și-au imaginat nici biblicoșii. Mi-am imaginat eu. Adică trăiesc eu.

Să trăiesc cum vreau nu pot, fiindcă nu-mi dau voie. Mi-au luat libertatea de a trăi cum doresc, normal, conform drepturilor omului. Zic că e unstat de drept. Dar Alianța Free People din Londra ne-a demonstrat că e vorba de un „stat polițienesc isteric”. Diriguitorii restricțiilor nu văd că e o aberație ce se întâmplă, că ei sunt călăii?

De peste două luni de zile nu au fost în stare să testeze câți oameni sunt în cartierul meu! Pentru o mână de oameni, suferă 20 de milioane. De ce? Când e firesc ca unii să moară, iar alții să trăiască.

Organismul uman e înzestrat cu anticorpi. Un organism sănătos poate rezista la un atac de Coronavirus.

Dar suntem supuși unui experiment istoric, se iau noi măsuri anti-umane, se trece de la starea de urgență la starea de alertă. Dar între ele s-au încurcat borcanele, nu s-au înțeles pandemihoții, și a apărut starea de haos! Doamne, câte stări vor mai veni?

Visez de peste 70 de ani, mai ales de când mi-am găsit vocația justițiară, la o stare normală. Și nu uit ce spune poporul, care nu e fatalist: „Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești!”