Blestemul măslinului
Așa este viața, oameni…
ei trâmbițează evalvia în zări,
sunt pocăiți, au frunzele de aur
spun că sunt credincioși până mor.
Dar credința lor se rezumă la frunze,
ei nu au roade, au decor
amestecat cu ura ce ucide
spoială chioară, umbra lor.
Blestemul măslinului, blestem transferat
spre omul care doar umbră a dat.
.
Dezbateri electorale
Să presupunem că avem o turmă
Turmă rătăcită-n urmă,
Apoi vrem să facem un ocol
Prin ocolul silvic, cool.
Dar nu avem subsidiar binar
Avem un analogic, clar..!
Și nu ne iese rezultatul
Că nu vrea țapul.
Deci: capra mea și capra ta.
Dar care capră…?
Ocolul îl fac singur!
.
Savoir-vivre
Mă întrebam de ce scriu
sau de ce fac semne pe hârtie,
dar de ce mă întreb..?
În-treabă, mă gândeam.
Dar de ce mă gândeam..?
În naivitatea mea caut
singurătatea ce nu are loc,
iar atunci o arunc
dincolo de orice cuvânt
ca pe o consolare
lipsită de savoare.
Savoir-vivre…
écrire en memoire vive.
Pour savoir mourir.
.
Mimosa pudica
Sensibilă, frumoasă
și nu poți să o alinți,
ea simte chiar tăcerea
prin gensturi de o minți,
este întruchiparea pură
a dimineții clare
are în gene liniște și zare.
Vai omul… mereu repetent,
a ajuns chiar paria fără rușine, cert.
și nu plânge de întristare
cândva, cândva, a fost și el o floare.
.
Magia vieții
Magia vieții ascunsă în bagheta unui zeu
Soare și lacrimi, căldură și ger.
Apare necunoscutul surprins
În zilele tale călare, el prins,
Și fură bagheta și totul se surpă
Viața se năruie, nimeni nu luptă.
La moartea unui prieten ce mai spun:
Așteaptă cât umblă magia pe drum!
