Pesemne tot un etnic maghiar va trebui să facă plângeri penale și pe alte subiecte ce ne vizează în mod direct… Care poate doar azi ne mai privesc, pentru că mâine vor fi parte a unui firesc și a unei normalități a altora. A acelora care azi iau frâiele, nu din mâinile noastre, ci de acolo unde le-am lăsat abandonate în Decembrie ’89. Pentru că noi, românii, am rămași majoritari doar la bătutul cu pumnii în piept, la clămpănitul din degete pe tastatură, la înjurat, denigrat și negat orice alt român. Și ne ocupăm de orice altceva, dar nu de apărarea viitorului nostru ca Neam și Țară. Vom spune că ni s-a dat de lucru, că am fost „deturnați” de alte cele în mod intenționat, de fapt, ne vom autocompătimi și vom găsi scuze până când va fi deja prea târziu. Dar azi ne holbăm cum ne iau alți țara. Și mai lipim câte un deget de tastaturi, mai înjurăm și scuipăm semințe peste hârtiile pe care au ajuns alții să ni le scrie.
Un etnic maghiar va face o plângere penală Guvernului Dăncilă pentru infracțiunea de colonizare a țării cu populații din Africa. Cu articol și subpunct citate temeinic din Constituția României. Și e ilar pentru că nu este vorba de vreun lider al UDMR, mimând reacții de cetățean român în balansoarul lui de hopa-guvernare, ci de o aripă radicală care militează pentru autonomia Transilvaniei. Adică sfărâmarea țării. Și care ar fi facilitată și prin aducerea de noi populații.
Un astfel de personaj va face plângere penală Guvernului. Nu un român, nici măcar nu un etnic țigan în numele unei comunități care ar trebui, nu azi, nu mâine, dar peste câțiva ani, în acest ritm de aducere a migranților, să se teamă pentru soliditatea ei ca etnie (ca reprezentare, perenitate, incluziune, afirmare), ci un maghiar (radical) citează din Constituția României împotriva strămutării de populații străine pe teritoriul țării…
De ce tocmai un etnic maghiar să marșeze pe o acțiune care vizează ceea ce ar trebui să ne intereseze pe noi? Nici măcar nu mai contează. La ce gust amar avem față de ceea ce se întâmplă în țara noastră, oricum nu mai simțim arsura de fiere care curge din asemenea demersuri născute din indiferența, nepăsarea și neimplicarea noastră.
Și nici măcar nu ne putem revolta că fiind o confiscare a drepturilor noastre de a reacționa, de a protesta, de a ne apăra. Nu putem să spunem că au venit cu forța, ne-au dat la o parte, ne-au luat pixurile și s-au iscălit ei pe hârtiile pe care trebuia să le întocmim noi. Pentru că noi nu am fost acolo. Nu suntem niciodată acolo unde este nevoie. Și chiar dacă suntem, prin faptul că, fiind majoritari, ne regăsim încă în toate locurile în care mișună tot felul de derbedei, nu ne manifestăm. Ne pitim în spatele monitoarelor, ne strivim refulările, ranchiunele și frustrările, mai mult personale, nici măcar generate de ceea ce se întâmplă cu țara, iar în tot acest timp vin alții și ne „reprezintă”, de fapt, reprezentându-se pe ei pentru viitor pe seama absenteismului nostru de azi. Al nepăsării, al neimplicării…
Da, este adevărat, personajele sunt ajutate și de „sistem”. Pentru că, în momentul în care etnicul maghiar, președintele al unei formațiuni radicale a maghiarilor, a venit cu asemenea afirmații, nimeni nu a sărit să-l înfiereze, să-l „corecteze” cu piunezele „political correctness”-ului. Așa cum s-a întâmplat cu primarul român din Baia Mare care, pentru frânturi de vorbe asemănătoare, a fost trântit exemplar de către politichia dâmbovițeană, tras de urechi de către „formatorii” de opinii, avertizat de corifeii CNCD, fiind acuzat de discriminare, incitare… Unde am fost noi când felurite năpârci de cotlon politic ori „ongist” l-au „desființat” pe primar pentru opinia lui că vom fi călăriți de migranții aduși de prin Asia sau Africa, cum am reacționat la acuzațiile „sistemului” că se face vinovat de „xenofobie” (!), „antisemitism” (!) și alte nelegiuiri? Firește, am tăcut! L-am lăsat să-l înfaște hienele, că doar e român, nu?!
Pe ăstălalt, probabil îl vom lăuda cât de curând! Poate îi vom da și o diplomă (dar nu „de bun român”, că vă dă cu ea după ceafă, ci de „bun transilvănean”!) că s-a manifestat împotriva strămutării de populații pe teritoriul României. Și nu azi, nu mâine, ci peste niște ani, vor spune că ei au apărat fruntariile țării, ei au luptat pentru păstrarea integrității teritoriale (ce, autonomiile nu sunt forme de integritate teritorială?!). Că fruntariile și integritatea teritorială vor viza doar colțul din țară care îi interesează? Asta ne-o vor lăsa peste ani ca temă de meditat. Acolo între hotarele puse de ei și de migranții care vor fi aduși, strămutați, colonizați, dar nu în zonele unde interesele maghiarimii politice dictează. Iar noi doar ne vom uita, așa cum facem și astăzi, cum suntem umiliți. Doar că atunci se prea poate să nu ne mai batjocorească la nivel de țară, căci poate nu vom mai avea una, și nici ca națiune, ci pe post de populație care a fost pusă între fruntariile indiferenței ei.
Și vor mai urma și alte plângeri penale ale maghiarimii politice la adresa guvernului. Pentru că sunt și acestea arme ale afirmării lor în visul tot mai puțin fantasmagoric al impunerii ca o națiune mare în vreme ce noi ne transformăm în popor.
Suntem transformați în popor… Și nici măcar drama scăderii masive a populației școlare nu ne impacientează. Nici menținerea educației între aceleași repere anchilozate, tocmai pentru a favoriza exodul de mai târziu al elevilor de azi, sătuli peste niște ani de o țară care nu le-a oferit nimic, nu ne pune gânduri. Nu ne deranjează nici batjocura prin care se instituie segregarea („vocațională”) a elevilor, prin promovarea unui ordin al ministrului educației prin care elevii cu note sub cinci la evaluarea națională să fie trimiși spre școlile profesionale (care oricum nu oferă nimic, pentru că nu au baze materiale și nici profesori, iar când vor avea profesorii, aceștia nu vor fi niște dascăli, căci acolo se vor refugia cei ce vor fi luat sub cinci la titularizare). „Profesionalele” sunt încă școli care nu servesc rostului de a forma meseriași, ci reprezintă, sunt privite, ca un sistem educațional „alternativ” pentru cei rămași pe afară.
Ne-am bătut joc de noi ca tineri. Ne-am bătut joc de tinerii de mai târziu ca adulți. Mâine soarta se va răzbuna și vom privi cum toată această batjocură se va fi osificat și prin ghearele indiferenței de azi.
Lasă un răspuns