Cipul învierii…

Bob, un automobilist de fomula I, a avut un accident aproape mortal, el, ca şi maşina lui, s-au făcut ţăndări. Ciudat însă că, având cască, capul i-a rămas întreg şi funcţional. Suficient ca Stirlitz Augus, marele chirurg şi inventator, să facă o nouă minune, să-l compună pe Bob din bucăţelele rămase, să refacă trunchiul din aşchii. Reuşise să facă un nou Bob, însă mult mai performant, fiindcă avea puterea să escaladeze şi munţii. Dar Gulick, un coleg şi adversar din umbră, în chiar ziua când Stirlitz fusese chemat să ia Premiul Bell pentru inventică, profitând de faptul că avea acces în studioul prietenului său, şterpeli un şurubel de la mecanismul lui Bob şi Bob, în timpul demonstraţiei, când escalada un zid de probă, se prăbuşi, făcându-se iar ţăndări ca după accident.

Atunci Stirlitz a fost arestat, fiindcă familia lui Bob, mai ales una din fetele sale, Clara, cântăreaţă, i-au făcut reclamaţie şi l-au acuzat de bătaie de joc, şi a primlului Bob, şi a celui de-al doilea. Invii un om şi apoi îl zdrobeşti. Păi inventică sau mesianism se cheamă asta? Aşa ar fi procedat Iisus?, striga Clara, ca ieşită din minţi. Asemenea acuzaţii publice, făcute la cel mai mare canal TV din ţară, au avut un mare impact şi toţi sportivii s-au revoltat, fiindcă ei ajunseseră pe rol de cobai. Nu se poate, spuneau campionii, trebuie oprit fenomenul, pusă stavilă experimentului.

„Care experiment? Ce ştiau ei?”

Augus se gândea la toate astea pe patul închisorii. Nimeni nu ştia că el muncea de ani de zile la marea invenţie a secolului, a secolelor: învierea din morţi. Era noapte. Nu putea să doarmă. Îl obseda ceva. Ce? Ce a putut să declanşeze dezmembrarea totală a lui Bob, cel refăcut?

Luă la rând toate claculele şi deodată îşi aminti că i-a spus odată lui Gulick, mă, uite, vezi şurubelul ăsta? De el depend toate legăturile. Toate. Adică viaţa. Viaţa e o reţea de legături. Mii, milioane de legături. Şi dacă cineva ar şti acest secret, dacă mi-ar lua şurubelul, s-ar duce de râpă totul, s-ar alege praful de toată Gloria mea!

Aşa a fost. S-a ales praful. Acesta era efectul. Dar cauza? Cauza e Gulick, îşi spuse Augus, el mi-a furat secretul. Şi nici n-am avut timp să lucrez la varianta B, la sistemul de protecţie al şurubelului, în caz că se pierde sau defectează, aşa cum se face în inventică la absotut toate piesele. Se face o marjă de siguranţă, se creează o dublură a sistemului, care intră automoat în funcţiune dacă mecanismul principal se dereglează.

Nu avusese timp. Proba pentru Premiul Bell fusese urgentă, patronii care au susţinut invenţia l-au obligat să participe, altfel nu-l mai finanţau. Făcuseră destule cheltuieli, voiau prin acest premiu să le recupereze.

– Cheia e Clara, spuse Augus cu glas tare, sărind din pat.

A cerut să o vadă pe Clara, acuzatoarea lui cea mai feroce. I-a transmis că are să-i spună ceva foarte important. Clara a venit la închisoare. S-au întâlnit la boxă. El i-a spus să nu sară de pe scaun sau să plece până nu termină ce are de spus, să-l asculte în linişte. Şi i-a spus cu de-amănuntul tot secretul şi tot scenariul, cum crede el că s-a băgat Gulick pe fir. Şi i-a zis în final, numai tu poţi să-l cucereşti pe Gulick şi să descoperi unde a ascuns şurubelul. Sigur e pe undeva la el acasă, îl studiază, fiindcă e un şurubel motorizat, o piesă foarte sofisticată, e, de fapt, un cip. Cipul este cheia, sămânţa, care i-a dat viaţă lui Bob.

– Şi putem cu acest cip să-l readucem la viaţă pe fratele meu?, se ambală Clara, care l-a ascultat pe Augus cu inima la gură, se vedea din toţi porii ei că era atrasă de adevăr.

– Bineînţeles, căci în cip se află nervul creator care i-a dat viaţă lui Bob şi care poate naşte un nou Bob, la infinit, dacă cipul este racordat la elemente din trupul răposatului.

– Sigur, sigur, a spus Clara, eu păstrez acasă capul real al lui Bob, noroc de casca de pilotaj, care i-a protejat şi a doua oară căderea.

Zis şi făcut. Adică se vedea că ea, Clara, este plămadă bună, ca şi fratele ei, de altfel, Bob, de aceea l-a înţeles pe Augus şi s-a angajat să se implice în scenariul lui.

*

Nu a fost greu pentru Clara să-l cucerească pe Gulick, care obişnuia să meargă la pool-ul de la Inventica. În apă se cuceresc cel mai bine bărbaţii, ştia ea. Şi Clara a făcut ce-a făcut, s-a aruncat în apă, a ieşit, şi-a arătat trupul de perlă, bine lucrat la Fitness, toţi ochii masculilor de acolo stăteau holbaţi după ea, dar numai când l-a văzut şi pe Gulick intrând în apă, s-a prefăcut că-şi pierde respiraţia, că se îneacă, Gulick a sărit imediat s-o ajute şi a scos-o la mal. A aşezat-o pe un şezlong. Apoi, acolo, ea deodată şi-a revenit. I-a spus că i-a salvat viaţa şi ce-ar putea face pentru el să-i mulţumească? Ar face orice. El a invitat-o la bar, au servit ceva, apoi a luat-o în limuzina lui şi a dus-o la el acasă, la o vilă de pe Charlotte Avenue.

Vila era într-un parc, totul parea ca de pe altă planetă, dar bine că-şi luase cu ea, în slip, un mic revolver, era marja ei de siguranţă, aşa cum i-a spus Augus, care i-a procurat acest revolver, i-a dat adresa de unde să-l ia.

Clara nu-l plăcea pe Gulick, care avea prea mult păr, arăta ca o maimuţă. Şi din nas îi ieşeau prea multe fire de păr, de care îşi atârnase nişte cercei. Ceva greţos. Dar trebuia să se prefacă a fi sedusă de el.

– Aici stai tu de obicei?

– Da, i-a zis el. Aici lucrez.

Şi a dus-o în laboratorul din spatele vilei. Era ceva cosmic, în trepte.

Gulick cică studia şi el problema învierii, cum se pot învia oamenii din morţi. Se făcuseră mari progrese mai ales în cazul morţilor recente. Era tema cea mare a ştiinţei, bătălia secolului. Cel mai mult de aceasta inventică a învierii se apropiase Stirlitz, iar cazul Bob făcuse senzaţie în lumea ştiinţei.

-Ce-i asta?, îl întrebă Clara pe Gulick, atătând spre un şurubel aflat în ghearele unui microscop.

-E secretul meu, i-a spus el, fac acum studii pe el, poate găsesc firul invenţiei.

-Ce invenţie?

-O invenţie la care am lucrat împreună cu Augus, dar el mi-a luat-o înainte, de fapt, mi-a furat ideea şi s-a dat el mare, că ar fi inventatorul.

Lucrurile păreau să se lege şi ceea ce i-a spus Stirlitz s-a adeverit. Gulick a adus de băut, a pus muzica, au dansat, iar Clara a descoperit ca Gulick era impotrent, mare compensare stând în bautură. Bea numai cogniac Hennessy, o băutură scumpă, o minune, care pe la miezul nopţii l-a dat gata. Sigur, ei nu i-a fost greu să-l pună în pat, să-l dezbrace, să-l acopere cu o pătură, apoi a mers în laborator să ia cipul. Dar cipul nu mai era acolo, în micorscop. Era clar, când ea s-a dus la baie, Gulick l-a desprins şi l-a ascuns.

Unde?

Începu să caute. Era dificil, fiindcă laboratorul avea sute de sertare. Dar când s-a aplecat spre un sertar pe care scria „SS”, deodată o gheară a apucat-o de ceafă, ce cauţi? Era Gulick, cu o figură de zombie.

A vrut s-o muşte de jugulară, dar Clara, cu o mişcare iute, a dus mâna la spate, la slip, de unde a scos micul revolver de protecţie şi a tras. A tras în faţa monstrului. Îl mirosise ea pe Gulick că e un monstru de invidie, iată, era. Dar glonţul, care avu o traiectorie ciudată, îşi făcu efectul şi îi zdrobi faţa lui Gulick, îi împrăştie în aer nasul, urechile, părul, creierii. Clara nu mai privi înapoi.

– Când plouă,/ Babele se ouă!

-Cum aşa?, îl întreba ea.

-Uite-aşa, se aşează pe vine şi… pac un ou… pac încă unul…

Ăsta era stilul lui Bob. Canta, dansa, glumea. Cand ea îl întreba, unde-ai fost, Bob?

El răspundea: „La o nuntă”. Cine si cu care?

Elefănţelul AŞ cu broscuţa Oac Oac Oac.

Şi făcea ca broasca, sărea şi orăcăia, iar din mâini îşi compunea o trompă şi sufla în ele ca într-o tubă.

Ce om vesel era, ce bucurie emana! Nu-ţi venea să te mai desparţi de el.

Clara se gândea numai la capacitatea lui Bob de a învia, de a zbura, fiindcă acest miracol producea şurubelul, îl făcea pe omul înviat să se înalţe, să zboare.

Reîncepu să caute cu febrilitate cipul.

*

Exact ca în poveştile SF, Stirlitz se trezi cu Clara la închisoare, care îi flutură în faţă o cutiuţă ca acelea în care se pune inelul de nuntă.

– Ce mi-ai adus? Un inel de nuntă?

– Deschide cutia!

Într-adevăr, cum era de aşteptat, înăuntru era ceva mai ceva decât un inel de nuntă, era şurubelul mult visat. Problema era să-l verifice, să vadă dacă Gulick nu-l stricase, dacă nu umblase la mechanism. Avea nevoie de laborator.

Clara făcu toate demersurile, începând cu retragerea cererii de arest, reluă procesul şi îl eliberă pe Augus. Care se apucă imediat de treabă şi reuşi chiar să revoluţioneze Inventica învierii. Îl reînvie întâi pe Bob, dar şi pe Gulick, apoi, căruia îi arătă faţa umană. Un miracol. Pe bază de rămăşiţe colectate de poliţie. Însă Gulick nu scăpă de rigorile legii.