Punţi trainice!

Se împlinesc în acest an 20 de ani de când am pășit prima oară pe pământ American și zece ani de când transmit regulat această corespondență de la New York pentru cititorii din România. Țin însă să precizez că nu mă adresez forumiștilor, lui alde Lajos, Maricica, Nichi, Erwin, Gogu sau Boris, o categorie de cititori care nu au școală, dar au internet, fac parte, așa cum spunea profesorul meu Solomon Marcus, din categoria „semianalfabeți cu internet”.

Internetul este un mijloc formidabil pentru cine știe să-l folosească, pentru cine are școală, el nu suplinește școala. Cunosc bine această categorie, am încercat timp de 3 ani, când am colaborat la ziare.ro, să comunic cu unii forumiști, dar m-am declarat și mă declar și acum învins, nu pot să lupt cu niște fantome, cu acești atotștiutori fără nume, fără personalitate, dar care dau lecții la toți într-un limbaj scatologic. Două defecte mari îi definesc: vulgaritatea bășcălioasă și ignoranța.

Sper că România nu și-a pierdut detot Spiritul Critic, implicit Elita, iar eu unor astfel de cititori mă adresez. Celor inițiați sau care vor să fie inițiați în domeniile estetice depre care scriu. Și care nu au prejudecata aberantă de a-i urî pe românii din diaspora. În loc să existe o solidaritate, o unitate cu zeci de punți, între românii de acasă și cei din afara țării, cum se întâmplă la alte popoare care au ajuns departe, la noi, dimpotrivă, există o ură nedisimulată față de cei care au ales altă cale de a trăi, fără să-și părăsească nici o clipă patria, care se află în sufletul lor.

Oricum, mă adresez celor care au respect pentru privilegiul de a primi informații și comentarii care nu sunt la îndemâna oricui. Eu nu sunt plătit pentru munca asta. O fac din plăcere, fiindcă în timp anumiți cititori mi-au dat motivații serioase s-o fac. În tinerețea mea, aș fi fost fericit să am un asemenea privilegiu, să fi citit o corespondență, să zicem, de la Cioran sau Eliade. Istoria a fost însă potrivnică. Au rămas însă destule valori de la care să mă adăp. Dar mentorii mei n-au ajuns așa de departe ca mine. E un privilegiu rar să ajungi în America și să transmiți de aici lucruri deosebite și folositoare, care arată la ce nivel au ajuns unii oameni.

Și nu este ușor să trăiești printre străini. Este un mare sacrificiu. Ai ales această cale, fiindcă nu ai în țară altă alternativă. Acolo totul se mișcă în cerc închis. În tinerețe însă, când exista Cortina de fier, am căutat să mă adăp de la spirite mari, în revărsare, ca D.I.Suchianu, Gopo, Nicolae Balotă, Florian Potra, David Esrig, Marin Preda, Barbu Brezianu, Jean Georgescu, de la care am avut ce învăța. Și primul lucru a fost tratatul despre prostie, a lui D. I. Suchianu, care m-a pus în gardă cu tagma proștilor, care au și ei rolul lor, fiindcă prostia este o formă de cunoaștere. De aceea am vrut să-i cunosc pe cei care scot un cuvânt sau o idee din context și o fac pe samuraii înjurăturilor. Nu se poate dialoga fără context.

Ce mare este vorba biblică, să nu dai mărgăritare porcilor! Nu m-am pregătit și nu mi-am făcut drum ca să cobor elita în stradă, așa cum fac cei de la TVR sau Festivalul „Enescu”, de pildă. Nu cultiv, ba îmi repugnă politica de gașcă. Forumuiștii cred că totul li se cuvine, fiindcă sunt cititori și au o rubrică pentru dialog. Pentru dialog, nu pentru înjurături! Ei nu vor aprecia niciodată privilegiul de a primi informații de la un profesionist, care toată viața a învățat lecția francheții și erudiției, armele criticii autentice.

De aceea, îi rog pe acești forumiști să mute canalul când întâlnesc numele meu. Eu nu fac punți pentru ei. Ei nu au nevoie de așa ceva. Sunt prea ocupați cu mizeriile. Nu văd nici ce folos au ziarele care îi cultivă, care le publică aberațiile. Vor scandal? Pentru ce? Să mai câștige încă o mână de cititori ca ei? Qui prodest? Complexați fiind, ei urăsc tot ce nu înțeleg. Sunt ineducabili.

*

Dar uneori mi se pare că sunt nedrept cu ei. Sigur, nu trebuie blamați până la capăt. Ei sunt, până la un punct, „vocea poporului/patriotului naționale”. Sunt singurii care iau atitudine față de un fenomen sau altul, în primul rând sunt „experți” în problemele politicii externe! Cum îi judecă ei pe Putin, Merkel, Trump et co. nu o poate face nici un „analist politic”. De altfel, ei sunt cei mai buni analiști politici pe care îi avem, fiindcă cei ce se dau drept analiști politici sunt niște forumiști de doi bani. Un forumist autentic ca Feisbuci le dă lecții. Ei sar în  față la toate evenimentele. Ceea ce înseamnă că le pasă. Au susținut aprins scandalul cu protestul jucătoarelor de tenis din România, care are 6 jucătoare în top 100, dar ele se plâng că țara nu le-a ajutat cu nimic, în afară de părinții lor! Dar în ce domeniu i-a ajutat?, întreabă un formuist, pe nume Mue. Să se consoleze că nu a ajutat nici un inventator, nici un scriitor, nici un doctor! Știu ele de soarta tragică a lui Mircea Eliade, care a murit ca un câine?

Și tot așa. Sau cazul lui Halep, pe care acum o gonflează dincolo de slăvi, acum o pun la punct, îi arată care îi este locul adevărat, care nu-i locul 1. „Nici o jucătoare a momentului nu e de locul 1, mă, scrie Feisbuci. Ca să fii de locul 1, trebuie să arăți ceva pe teren, să aduci o inovație, ceva inconfundabil, cum a făcut Chris Evert, ai auzit de ea, nu?, fata aia subțirică, delicată, frumușică, nu ca loazbele de Navratilova, Serena sau Mașa. Dar Halep ce face? Dă tare în minge, returnează, adică face un joc de rutină, se luptă, așa face (sic!) ele, toate jucătoarele, nu?!, luptă, dar ea luptă mai bine, fiindcă se anterenează mai mult. Dacă nu s-ar mai antrena atâta, n-ar mai avea precizie”. „Dar ce să facă?, răspunde Mue. Și în timpul liber ea se antrenează, fiindcă nu știe să facă altceva. Se plictisește dacă nu dă cu bățul”. „Ar fi bună la oină, că are vână. Dacă s-ar stabili în America, ar fi cea mai tare la sportul ăsta, care la ei e cel mai popular”. „La noi ar fi bună la haltere, sau la lupte, ai dreptate, că tot nu mai avem campioni”. „Așa că, măi Mue, vedem pe teren o alergătoare care dă bine în minge. Nimic mai mult. Dacă o vezi de câteva ori, nu mai vrei. Dar uneori dă și pe de lături, și ia bătaie de la jucătoare din top 50. Și tenisul se joacă cu o minge. Care e rotundă, deși tu o vezi pătrată, că ești cap pătrat, ca pătraru ăla de la tembelizor. Sigur, ar fi fost mai bine de era pătrată. Da’ încă nu s-a inventatără așa ceva”. „Poate inventăm noi”. „Da, poate. Deocamdaă e rotundă. Și nu cade mereu așa cum vrei”. „Da-i plictisitor, bă, îi răspunede Mue revoltat, să le vezi pe aceleași și mereu aceleași jucătoare, tot rotindu-se între ele, de la un turneu la altu, de colo-colo, cum aleargă după… money! Tenisu’ de fete, de gagici și muieri, mă, e la pământ, poate schimbu’ de mâine să aducă vreo schimbare…” „Pentru ăia ca tine, Mue, că am văzut că au venit câteva exemplare bune din zona slavă! Asta e! Mony nu poate mai mult. Se zbate, luptă cu Goliații, că ea-i pitică, da-i vânjoasă și iute. Bună pentru oină, ți-am spus”. „Da’ să n-o mai unflăm atâta, ai dreptate, că i se urcă la cap. Are cine s-o umfle, fiindcă plătește. Reclamă plătită. Ea o să rămană în istorie cu porecla Money, pe care i-au pus-o ziariștii străini. Însă ea n-a înțeles de ce. Să-i spunem noi. Pe ea o cheamă Simona, nu? Și în intimitate i se spune Moni, de la Simoni, iar dacă scrii Mony, mai trebuie o literă și ai Money”. „Da, e bine, fiindcă Mony e ahtiată după Money, pe care îi hăpăie marele Țiri-Money, care a învățat-o să colecționeze mașini. Îi ia lui toate mașinile și le ține în port la Constanța, le plimbă cu vaporul…”

Și tot așa, felul cum le merge forumiștilor imaginația, este de invidiat. Parcă și vedem deasupra Mării Negre cum plouă cu money, ba chiar valurile se transformă în money. Și Mue trage linia așa: „Bă, să alergi atâta, cu limba scoasă, ca un câine, după o minge, să te joci cu milioanele și să le arunci pe tinichele, ha, ha, ce scofală e asta? O fi patriotism, mai știi?!”

Deja mă aștept la osânda cu lături! Parcă îl și aud pe Gioni cum mă osândește: „Mănâncă-ți acolo franzela albă și mai lasă-ne, băi, cu elita! Care elită? Patahârbici? Clismănescu? Patapleșanu? Telectualii lui Bășinescu? De ce nu povestești cum găștile elitiste te strangulează, îți blochează a o suta carte, nu vor să o publici! Că nu forumiștii îți pun piedici, ci ăia de-i îmbrățișezi! Peștele de la cap se-mpute! Îl tot deplângem pe Eminescu, îi tot osândim pe ăia de l-au înnebunit, dar cu poeții de azi ce facem, cine îi apără, că azi sunt de o sută de ori mai mulți ticăloși care ne omoară!”

Știu, condiția umană este tragică. De aceea, omul a inventat credința. Plus că există și speranța, un datum cu care ne-am născut. Și ea moare ultima! Iată de ce sunt hotărât să merg mai departe, voi continua să sper că se pot face punți trainice între românii de acasă și românii din diaspora.

One Response to Punţi trainice!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *