Nici măcar „ultimul maur”…

Era pe val, de ce să fii riscat? Era strategul strategilor, sforarul celor mai încâlcite ițe de păpușar, dirijorul de marionete a lui „Daddy”! Cum a putut să pice în cea mai jenantă cacealma? E adevărat, era pe coama valului dinspre partea penală a statului paralel! Dar era în topul celor mai de neatins personaje de la și din preajma puterii. Era în cărți iar, pentru un deținător, nu de certificat ORNISS, ci a unui dosar penal, oricând cu risc de vulnerabilitate politică, avea o evoluție chiar impresionantă. De invidiat de către orice cetățean onest al acestei țări, de urmat de cei penali, mai ales cei aflați în sferele de conducere.

Și atunci, de ce a riscat? Mai ales că, după felul în care a evoluat, de la cabinetul Grindeanu încoace, părea că nimic nu-i stă în cale. Întâi „expert” parlamentar, trăgând din ț(ig)ară la facerea și desfacerea unor matrapazlâcuri politice (și nu numai) prin fumoarele pesediste din Parlament, apoi evaluator de miniștri iar astăzi consilier personal al actualului premier, Darius Vâlcov s-a aflat mereu în jurul nucleului puterii, dar nu pe o simplă orbită, cea a băgătorilor și băgaților în seamă, ci într-un traiect ce părea a intersecta chiar fotoliul de la guvern. Pentru că, după ce va fi fost descălecată și Dăncilă de la Palatul Victoria, fotoliul nu părea a putea fi preluat, pentru ducerea la bun sfârșit a impunerilor dictate politic și economic de Liviu Dragnea, decât de un ultim maur devotat.

Or, pare că Darius Vâlcov a mușcat dintr-un fruct interzis și a fost adus în adevărata sa postură (și putere de influență) în fața lui Liviu Dragnea: aceea de maur; un alt maur politic.

Iar lucrurile sunt grave pentru Vâlcov. Pentru că publicarea unui raport secret în spațiul public, indiferent de conținutul acestuia și indiferent dacă protocolul dintre SRI și Parchetul General i-a fost servit, rămâne o infracțiune. Și, mai ales, indiferent dacă urma a fi desecretizat. Pentru că se pune problema felului în care un personaj care nu are certificat ORNISS a putut intra în posesia acestui.

Unde a greșit „maurul”? Pesemne, a fost păcălit că publicarea în spațiul public nu îi va crea probleme, documentul fiind trimis la desecretizare. Fără a i se pune că nu fusese încă desecretizat, fiind „în procedură”, așadar putându-i-se aplica celui ce l-a transpus în spațiul public consecințele legale.

Și mai trebuie să-l căutăm pe cel ce i-a servit această castană fierbinte lui Vâlcov? Poate doar să ne întrebăm de ce se dorea scoaterea lui din joc. Nu de către cine, fiind evident, ci de ce…

Vâlcov s-a apropiat poate mult prea mult de fotoliul de la Palatul Victoria… Căci, după deschiderea accesului către funcții a penalilor din PSD, pe lista pentru Palatul Victoria, ținând cont de capacitățile sale atât de lăudate (!), ar fi mustit și el la un loc (evident, în defavoarea lui „Daddy”)…

Și da, suntem în fața unui „asalt final”, dar nu al statului paralel, ci al condamnatului Liviu Dragnea! Care lovește în apărătorii ultimelor baricade ale Justiției, dar se debarasează și de soldații din jurul lui, mai ales de cei ce au început să privească mai sus decât le-a permis el.

Ce se va întâmpla cu procurorul general în acest nou asalt al penalilor? Va fi mazilit după modelul Kovesi? Pe… fond, nici nu mai contează finalul. Ci ceea ce mai poate face acesta în răstimpul pe care îl mai are la dispoziție până la mazilirea dictată de Liviu Dragnea. Pentru că nu de o campanie „#Rezist Augustin Lazăr” avem nevoie acum, ci de finalizarea de urgență a unor dosare pe care le are Parchetul în lucru. Inclusiv întoarcerea dosarului „Jandarmeriadei” la Parchetul Militar, fiind previzibilă pesedizarea cu un alt maur a Parchetului General după mazilirea lui Lazăr. Mai ales  că în următoarele luni, Puterea va finaliza procedura de „(auto)amnistie” a condamnaților din funcțiile de conducere și va asigura accesul acestora spre funcții de execuție.

Cât despre Darius Vâlcov, el nu devine nici măcar candidat la titlul de „ultimul maur” sacrificat. Ci doar încă un pion din eșalonul celor deveniți nefolositori lui Liviu Dragnea. Sau buni de sacrificat, nu ca ultimă opțiune, suntem încă departe de închiderea cărților lui „Daddy”, ci pentru a îngusta spațiul de manevră al acelora care îndrăznesc să vadă mai departe de linia dictată de acesta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*