Prin vrerea politică a majorității parlamentare, al cărei nucleu pesedist se bizuie pe 18 procente din totalul românilor cu drept de vot, într-un an și jumătate ni s-au băgat pe gât cele mai sfidătoare sortimente ale absurdului – de la înțesarea instituțiilor statului cu impostori fideli puterii și până la încercarea nelegiuit-leguitoare de transformare a României într-un paradis al răufăcătorilor de toate mărimile și culorile.
Dar ce trebuie să înțelegem prin absurd? Dicționarele sunt in corpore de acord că esența absurdului o constituie ilogicul, adică ceea ce – prin nesocotirea legilor naturii și societății – este contrar bunului-simț, și astfel ajunge să contrazică gîndirea logică! De pildă, ne înștiințează Micul dicționar filozofic (Editura Politică, București, 1973), definiția „cerc pătrat” este indiscutabil absurdă, întrucât este contradictorie la modul absolut.
Sigur, absurdul filosofic este mult mai nuanțat (în filosofia existențialistă franceză el este văzut ca „un indiciu al ruperii omului de lume și al lipsei unui temei uman rațional, deductibil din exterior”), drept urmare, nu trebuie confundat cu cel din literatură (formele de critică și ironie la adresa moravurilor eminamente iraționale), despre care Jean-Paul Sartre spunea că reprezintă o „absurditate relativă”, nicidecum una absolută.
Vasăzică, nu numai că absurdul este rezultatul firesc al conflictului dintre mintea limitată și ambițiile nemărginite ale unui ipochimen (Dragnea spunea recent că nu vrea să plece ca prostul din viață și funcție!), iar prin aceasta este fatalmente neabsolut (Dumnezeu nu-i la bunul plac al oamenilor, creația Sa va rămâne de-a pururi o taină neliniștitoare pentru creaturi etc.), dar fiind absurdul social doar conjunctural și pasager, bunăoară așa ca sclavia, șerbia, absolutismul sau regimurile dictatoriale, acest fapt devine deosebit de încurajator pentru cetățenii cu discernământ și acele organizații obștești care veghează necontenit ca societatea să-și împlinească destinul pe coordonatele ferme ale adevărului și binelui. Da, căci în tratatul Problema ontologică (Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972), gânditorul Petre P. Negulescu ne asigură că „adevărul nu este altceva decât aspectul teoretic al binelui, pe când binele nu este altceva decât aspectul practic al adevărului”.
Și încă ceva referențial pentru condiția de „trestie gânditoare” a omului. Necredința și trufia îl îndeamnă pe acesta să respingă miracolele, respectiv adevărul că în situații neobișnuite se pot întâmpla lucruri neobișnuite, deși (firește, la scară și frecvență mult reduse în comparație cu înfăptuirile Mântuitorului) ele sunt mereu prezente prin misterul de nepătruns al vieții, unele însănătoșiri uluitoare sau formidabila precizie cu care se mișcă toți aștrii știuți și neștiuți de pământeni…
Iată cum docetismul (a se citi aparența) înfăptuirilor pesedisto-aldiste și, îndeosebi, cumplitul absurd al noului Cod Penal, promovat cu sprijinul ticălos al aleșilor minorităților (fără cea maghiară), constituie motivul pentru care am recurs la ajutorul celebrei expresii a lui Tertulian („Credo quia absurdum”). Se subînțelege că într-un context social-politic și cu conotații diametral opuse celor tertuliene, sinistra făcătură fiind votată la mustață în Camera Deputaților, spre folosul nelegiuților, scârba specialiștilor și nefericita îndreptare a căruțașilor chercheliți.
Doamne, fă ca această fușăreală legislativă să se întoarcă împotriva lichelelor cu ștaif!
Guvernul Romaniei actuale nu reprezinta poporul roman,nu reprezinta Romania.Guvernul se reprezinta pe el insusi.Un guvern hraparet,delator si criminal,amintesc doar cateva din”faptele sale bune”:inchiderea multor spitale ,reducerea numaruli de copii alfabetizati,si insingurarea si distrugerea satelor romasnestiRomania este in pana de curent electric,de mancare si de bunastare.In lume a inceput sa se inmulteasca numarul tarilor sarace,asa zise din Lumea a III-a.Doar putine dintre ele poate sa-si mentina sus garda demnitatii.Ele nu sant lasate in pace ,nu l-i se permite asa ceva de catre stapanii din umbra.Dar de curand a explodat o bomba a conditiei umane,expoldata de croati.La recentul campionat mondial de fotbal croatii au castigat mult ravnitul trofeu,incasand o sma de 21 de milioane de euro.Cinste lor .Astfel ei si-au afisat in fata lumii ambitia si talentul,care,de fapt,reprezinta dragostea si respectul pentru patria lor.Dar ceace i-a inaltat si mai sus catre idealul cristic,este faptul ca toti acesti bani,proveniti in urma victorioasei lor lupte pe terenul de futbol,au fost donati unei actiuni caritabile,de ajutorare a copiilor saraci.Acest gest a ridicat Croatia pe culmile omeniei din societatea umana.Bravo lor/Oare daca nationala Romaniei ar fi castigat acest trofeu,ar fi putut face acest lucru?Li s-ar fi permis fotbalistilor romani sa faca acest gest caritabil.Eu cred ca nu.Aceast pentruca Romania este prinsa in clestele incultilor,al hraparetilor si al hotilor,insalati perfid in Guvernele care s-au perindat din dec ’89 ,fara exceptie,ticalosi.Pe undeva mai am inca o bucurie in suflet ca in Croatia a existat si inca mai exista o comunitate romaneasca.Nicolae Tesla,cel maiu mare inventator al tuturor timpurilor a facut parte din aceasta comunitate de romani din Croatia.Henry Coanda l-a cunoscut personal si afirma ca Nicolae Tesla vorbea o limba neaosa romaneasca.Deaceia cred ca printre futbolistii nationalei lor trebue sa fie cel putin si un roman,bineinteles adaptat noilor conditii ale statului croat si iubindu-si tara in care a vazut lumina zilei,dar dintr-o mama,sau tata cu origini romnesti.Bravo croatilor A-ti inlacrimat de bucurie inimile si ochii milioanelor de iubitori ai jocului cu mingea la picior si nu numai,din lumea intreaga.