Schimbarea unei paradigme…

Anual, băncile anunță mărimea câștigului lor: atâtea și atâtea zeci de milioane de lei. Safeurile s-au umplut fără a vărsa râuri de sudori în muncile câmpului, fără bătături în palme.

Conform Legii păstrării materiei, dacă într-un loc apare ceva, exact atâta dispare în alt loc. Cât a apărut în safeurile bâncilor, atât a dispărut din buzunarele celor care au luat împrumuturile — cu dobânzi, desigur —  de la bănci. Îmbogățirea bancherilor din dobânzile percepute este o bâtrână practică cămătărească. O modalitate antică de exploatare.

Cui i-a venit prima dată în minte să facă din bani marfă? Citind Vechiul Testament, scris cu vreo 500 de ani î.Hr., găsim  indicația ca evreii cămătari să nu dea  împrumuturi cu dobândă/ ”procent” altor evrei, ci numai de la străini să pretindă  dobânda. Numai pe străini se cuvine de jecmănit.

Aristotel, cel mai erudit om al antichității, condamna practica cămătăriei. De ce grecii secolului XX nu l-au citit pe Aristotel și s-au băgat în sclavia băncilor cămătarilor Apusului? Grecii de azi, neavând banii necesari restituirii datoriilor către băncile străinilor, au început să vândă insule din arhipelagul grecesc…

Dacă toți cămătarii care frigeau cu dobânzile neomenești, puteau fi izgoniți din țara parazitată, precum se întâmpla în Occidentul Evului mediu, dacă aceeași cămătari puteau fi trecuți prin sabie -„ca să nu mai ceară galbenii” dobânzilor, — cum s-a întâmplat în Țările Române (așa numita rebeliune a domnitorilor), inventarea băncilor a pus sub protecție viața exploatatorilor-cămătari. Nedumerire postsocialistă: cum să se apere oamenii de vampirul bancar?

Din biografia lui Ion Creangă am aflat că, pe la 1881, scriitorul national s-a implicat în activitatea românilor ieșeni de apărare de urgia dobânzilor cămătorești ale băncilor (către acel an, toate băncile din Moldova de Vest intrase pe mâna  tradiționalilor cămătari). Românii ieșeni găsise atunci ieșirea -formase case de ajutor reciproc.

Există pe lume bănci  non-jefuitoare? Întrebare foarte dificilă. În prezent, sistemele bancare sunt de două tipuri:1. De tip centralizat-distribuitor, 2. de tip capitalist. Iată clasificarea băncilor capitaliste: 1.bănci „naționale”, 2. bănci coloniale.

Tipul băncii concrete este determinat de tipul capitalismului din țară. Spre exemplu, caracterul cămătăresc al capitalismului francez a determinat particularitățile sistemului bancar francez. care era centrat pe emisia și plasarea împrumuturilor de stat peste hotare. Așa, cetățenii francezi cumpărau acțiuni, de la plasarea cărora în Imperiul Rus primeau venituri — de la ruși. Mecanismul acesta era clar înțeles și descris de scriitorii clasici ruși: cum filistinii francezi deținători ai obligațiilor își îndulceau viața pe contul rușilor… Modalitatea de exploatare era numită de către jurnaliștii vremii „tunderea cupoanelor”.

După Primul Război Mondial de Reîmpărțire a Lumii, băncile franceze, fără a întrerupe operațiunile lor bancare de peste hotare, au început să finanțeze industria din Franța. În Moldova de Est, băncile nefiind „naționale”, ele nu se preocupă  de dezvoltarea economiei țării. În România – la fel. Fiindcă aproape toate din băncile de la noi apațin străinilor. Străinii au grijă ca economia din Țările Române să nu se dezvolte, măcar până la nivelul atins în timpul Epocii socialiste.

Pe exemplul sistemului bancar al Franței secolului XX, haide să înțelegem ce prezintă băncile coloniale. Băncile așa și se numeau: coloniale. Ele au avut un rol decisiv în realizarea expansiunii colonialismului francez în țările Asiei și Africii. Iată patru  sarcini prăduitoare ale băncilor coloniale care: 1. scoteau și aduceau în Franța dobânzile de la creditarea coloniilor; 2.facilitau pomparea din colonii a materiilor prime la prețuri mici; 3.prin monopolizarea operațiunilor bancare în colonii, au pus piedici dezvoltării sistemului ”național” de creditare și dezvoltare a industriei aborigenilor; 4.au  luat sub propriul control majoritatea plantațiilor agricole, toate întreprinderile industriale și de extracție minieră.

Patru scopuri ale băncilor coloniale, desigur, au aparținut și altor colonialisme occidentale. Și continuă să aparțină, deși băncile nu se mai numesc coloniale. Să nu deranjeze cetățenii țărilor exploatate din periferia capitalismului.

Țările occidentale – ale nucleului capitalismului, își apără sistemul bancar prin naționalizarea majorității băncilor. Așa, după Cel de al Doilea Război Mondial de Reîmpărțire a Lumii, conducerea franceză a naționalizat Banca Franței și cele mai mari patru bănci de economii. Guvernul francez participă (cu capitaluri) în activitatea unor altor bănci, considerate „semi-statale”.  Atenție: cca 80 la sută din băncile Franței  sunt de stat și „semi-statale”. În Germania, la fel! Etc.

Structurile occidentale ne-au impus privatizarea tuturor băncilor. De ce? Pentru a ușura la maximum exploatarea financiară. Străinii-stăpâni, după ce achită modestul impozit pe venit, scot în țările lor banii storși la noi prin  bănci. Modalitatea jefuirii de către speculanții financiari, prin băncile comerciale non-statale, face parte din așa numita „Pompă diavolească”.

La 1998, profesorul parizian, B.Kliucynikov  a publicat un studiu interesant despre marile speculații financiare. Profesorul a utilizat sintagma pompa diavolească în studiul său consacrat tehnologiilor războiaelor financiare de prădare a țărilor periferiei capitaliste.

Speculanții financiari, scria B. Kliucynikov, „stabilesc timpul când trebuie pusă în funcțiune pompa diavolească: acolo și atunci, unde oamenii au strâns și au acumulat câte ceva. Ca ei să nu zdohnească după pompare, FMI le acordă împrumuturi, precum apicultorii toarnă în stupi sirop de zahăr ca albinuțele să iasă din iarnă”.

La noi, cauza pompării banilor nu e de ordin personal — cutare sau cutare demnitar-tâlhar. Aceștea, desigur îs criminali. Cauza principală rezidă în tipul de organizare a orânduirii coloniale-mafiotice impuse de arhitecții capitalismului neoliberal.

Soluția? „Schimbarea  paradigmei neoliberale este sfârșitul dominației oligarhiei financiare” (B. Kliucynikov). Și o alternativă la neoliberalismul prăduitor….

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*