Iertată-mi fie întârzierea, dar, pentru a nu cădea în eroare, am citit şi recitit analizele unor comentatori şi anal-işti ai sarabandei politico-jurnalistice din România, cu privire la Iohannis-Dăncilă-Dragnea, generatorii scandalului care a zgâlţâit iarmarocul mioritic şi a repartajat conaţionalii în spatele permanentelor baricade antiromâneşti postdecembriste. Dacă limba română a fost americanizată şi bruxelles-izată, titlul se mulează perfect pe statutul lamentabil al căpeteniilor şi diplomaţiei actuale din Ţara lui Papură-Vodă. De aproape trei decenii, în România nu se mai practică o politică a interesului naţional, o guvernare a realităţii. Odată ajunşi în jilţurile puterii, „caţavencii” şi „dandanachii” actuali exercită o presiune distructivă continuă asupra cetăţeanului, împiedicând prin orice mijloace pasul înainte al nivelului de trai, atât de necesar românului. Deşi prinşi cu mâţa în sac, practicienii circurilor politice, dau înainte cu „trăiască politica”, iar Ţara a ajuns şantier de scandaluri ai acestor falşi moralişti, dedaţi la drogul puterii şi jafului naţional – traseişti ai mascaradei şi ai degradării vieţii noastre.
Legea, ordinea şi civilizaţia nu se realizează-respectă-perpetuează doar cu vorbărie „democratică”. Este nevoie şi de măsuri coercitive pentru cei care le încalcă. În Olimp, Zeus – regele zeilor şi stăpân al dreptăţii – avea alături pe Temis – zeiţa dreptăţii -, şi pe Dike, temuta zeiţă a pedepsirii nedreptăţilor. Turma „aleşilor” ce se cred zei în „Olimpul” dâmboviţean nu are nimic în comun nici cu Legea, nici cu Dreptatea. Un respectabil şi experimentat comentator politic, care îl numeşte pe „Zeus de Cotroceni” „Dinozaurul de Sibiu” – afirmă: „… între lucrurile (oricum, puţine) care îl caracterizează pe Klaus Werner Iohannis nu se regăsesc inteligenţa, ştiinţa de carte şi cultura. Dar nu mi-aş fi imaginat că navetistul internaţional, temporar chiriaş la Cotroceni, poate atinge asemenea culmi ale ignoranţei, stupidităţii şi chiar iresponsabilităţii, pe care le-a demonstrat cu asupră de măsură în aceste ultime zile […] şi halucinantul său «comunicat important pentru ţară » […] Mult mai îngrijorător şi ceva care, de această dată, nu mai lasă loc la glume, este atunci când domnul K.W.I. derapează grav şi face public afirmaţii iresponsabile […]: «Cine știe ce înțelegeri secrete face domnul Dragnea acolo cu evreii»„.
De cealaltă parte, maleficul personaj contemporan ce se erijează – şi în bună măsură chiar este – Nr.1 (de faţadă) al Frontului de Dezintegrare Naţională a României (F.D.N.R.), susţinut, mai bine spus, şantajat şi teleghidat de cei care l-au prins cu ocaua mică, a dezorientat până şi pe membrii partidului în fruntea căruia s-a cocoţat, precum păduchele… Umilirea propriilor colegi şi utilizarea fariseisticii sale morfologii totalitare: „…nu-i aşa că tot pe mine mă vreţi ?!”, a compromis – fără şanse de reabilitare, formaţia politică a cărei căpetenie – de facto şi de jure – se erijează. „Pablito”, cum l-au botezat jurnaliştii americani pe baronul teleormănean, după mustaţa faimosului baron al drogurilor Pablo Escobar, dar şi Vioreaua „20-20”, ne-respondentă la telefonul prezidenţial al simfoniei lalelelor, şi-au găsit drum de ducă pe calea aerului, la Ierusalim. Nu pentru vreun pelerinaj la Mormântul Sfânt al Mântuitorului, ci pentru cu totul alte scopuri mai puţin creştine şi ortodoxe. Guvernul României (singurul din U.E.), a adoptat un document „clasificat” care prevede începerea procedurilor pentru mutarea Ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, un subiect extrem de delicat în diplomaţia mondială. Vioreaua „20-20” a propus pe Monica Gheorghiţă ca viitor reprezentant al României în Israel, însă n-ar mira pe nimeni ca după previzibila respingere a propunerii de către şeful statului, numele inamicului declarat al românilor, Silviu Vexler (pe care l-au cărat cu ei ca balast în vizita din Israel) să fie pus pe tapet. Şi aşa ceva nu este deloc „kusher” !
Reacţia învăluită în ceaţa „justiţiei”, mai mult sau mai puţin constituţională, a şefului statului, doreşte a fi de parte bună, dar, aşa cum ne-a obişnuit de prea multă vreme, sfărâmă cu sârg strachinile ivite în cale. Nu (dez)interesul naţional al ambelor părţi este subiectul scandalului, ci faptul că gura „Dinozaurului de Sibiu” a scăpat printre scrâşnituri cuvântul-tabu „evrei”. Dacă era vorba de italieni, nemţi, papuaşi, amerindieni sau mai ştiu eu ce naţie, nimeni n-ar fi sărit unul la gâtul celuilalt. Vai, Doamne, ce blasfemie! Sloboda gură a comis infracţiunea de rostire în public a denumirii „poporul ales”. În cazul altcuiva, cel puţin două dintre instituţiile Gestapo-N.K.V.D.-iste ale statului român, I.N.S.H.R.-E.W. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ar fi reacţionat prompt. N-au avut vreme. Atenţionat, „infractorul” şi-a turnat cenuşă pe cap în semn de pocăinţă… După întoarcerea din Israel, Pablito, a dat de pământ cu Vioreaua şi, conform jocurilor sale versatile, acum este preocupat de apărarea altei protejate, Oana Schimidt Hăineală, implicată în Protocolul S.R.I.-C.S.M. Alt scandal, alte repere, un viitor referendum… şi, uite-aşa, atenţia a fost deturnată, de la D.N.A. şi de la demiterea protejatei ambasadorilor străini, Mrs.-Frau Koveşi.
În vremuri mai puţin vrăjmaşe, tărăboiul, ale cărui capete de afiş sunt „Dinozaurul sibian”, Vioreaua „20-20” şi Pablito, ar putea fi comparat cu o ceartă de familie…, dar dacă pentru cine ştie care motiv, cei din familie se pot cearta ca la uşa cortului… în casa lor, când ies pe stradă, merg braţ la braţ, salută şi zâmbesc cunoscuţilor. În România scandalul se face „la vedere”, în faţa camerelor de televiziune, iar împăcarea, discret, la cârciumă sau în patul „Politically Incorect” al lupanarului unde aceasta este matroană. Opoziţia convieţuieşte sub acelaşi acoperiş cu puterea şi cu maleficul de gardă, „partidul”-traseist ne-reprezentant al etniei afişată pe firmă, dar înzestrat cu un iresponsabil complex de superioritate.
Nu putem ignora că protagoniştii nu sunt infractori oarecare, ci oficiali ai statului român… (n-ar mai fi!) cărora, din cauza supraponderabilităţii prostiei şi hoţiei creierului, li se inclină capul ba spre stânga, ba spre dreapta, ba spre trădare şi vânzare, ba spre minciună, corupţie şi batjocură, niciodată spre România şi spre interesul cetăţenilor ei. Politica dâmboviţeană se reduce la metehnele corupţiei şi trădării de ţară, a jafului şi consumării bugetului de stat pe interese proprii şi salarii conflictuale.
O ştire „caldă” din interiorul aceluiaşi lupanar ne aminteşte de atmosfera pierderii simţului măsurii şi a realităţii din anul 1989: Nicolae Prelipceanu, preşedintele Comisiei de monitorizare a alegerilor de la Uniunea Scriitorilor a anunţat că un alt Nicolae: „Manolescu reales… pentru al IV-lea mandat”! Înţeleapta zicală românească nu lasă loc incertitudinii: Termenul de valabilitate a expirat
Lasă un răspuns