La coborârea serii …

 Sunt exilat în propria mea țară

 Iar timpul nu-mi dă pace să rămîn,

 Pe crestele Carpaților scoboară

 Revolta strânsă într-un gând hain.

  .

 Ne-au luat din toate unii,aerul adie

 Copiii se nasc singuri uitați prin alte zări,

 La coborârea serii voci tainice sub glie

 Bocesc în toiul nopții cu ascunse lăcrimări.

  .

 Stăm hămesiți cu grija atâtor neputințe

 Pe fețe de copile e însingurare azi,

 De atâta așteptare se risipesc dorințe

 Strivite șovăielnic sub cetine de brazi.

  .

 La răsăritul zilei e rece-n țara mea

 Bătrâni-s fără vlagă de atâta însingurare,

 Stă la o poartă maica sperând că va vedea

 Venind fiul acasă din marea îndepărtare.

.

 Cu ochii larg deschiși,cu fața încremenită

 Oftatul nu-și ascunde neîncetat privind,

 Apoi cu toată grija pășește necăjita

 Aprinde o lumină,e seara de colind.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*