Sărutul…

SĂRUTUL

Mă-nchin la picioarele tale delicate iubito
și la sânii tăi minunați preafericito.
Ți-aș da ochii să mi-i ții in palmele deschise,
să mă acoperi cu luceferi, cu stele și cu vise.

Ai venit ca un înger, binecuvântată să fii,
ești femeie și fiică, creatoare de vise și copii.
Pentru mine ești taina coborâtă de sus în tăcere,
zămislitoare de forme, unsă cu flori și cu miere.

A mea coastă ți-o dau să te naști încă odată,
vino alaturi de mine să nu fii o himeră uitată.
Tu te stingi și eu te-aprind cu o dulce sărutare,
vreau să te scalzi alături de mine, ca o nimfă în mare.

*

ÎNGERUL A STRIGAT

Nu v-am lăsat singuri, sunt aici cu voi,
vă rog frumos nu-mi duceţi numele-n noroi.
Nu v-am dat arme, doar sufletul blând şi curat
şi am sperat să-ntoarceţi darul, atât am aşteptat.

V-aţi luat ca scut minciuna uitând de credință
şi-n loc aţi pus doar vorbe goale pline de umilință.
Suntem intr-un post mare, se naşte Dumnezeu,
vă rog să daţi în lături tot ceea ce e rău.

În inimă să faceţi lăcaş de fapte bune
ca să nu treceţi astfel doar pelerini prin lume.
Lăsa-ţi cu mâna-ntinsă urme adânci în piatră
și înălţaţi credinţa pe focu-aprins în vatră.

Eu nu vă cert cu vorbe, esenţa Divină vă va lovi
pe toți acei ce-aveți în suflet grave anomalii.
Politica? Este iluzia ce sfarmă-n patru fiinţa
spărgând în mii de cioburi iubirea şi crediná.

Eu strig: Apocalipsa e adânca transformare
ce-a regrupat atomii şi tinde spre splendoare.
Dar cine cu-adevărat se va supune Ei?
Acei ce se ridică de la pământ spre Zei?

Voi aţi uitat cuvântul lăsat de Dumnezeu,
ce curge lin ca apa spălând păcatul greu.
De vezi în semeni doar LUTUL străveziu
și n-ai iubire-n tine, transformi tot n pustiu.

Apocalipsa nu înseamnă sfărşitul, înseamnă o încheiere a unul Ciclu Cosmic, o transformare care nu întotdeauna vine aşa cum noi am visat, are loc o mişcare perturbatoare pentru ca fiinţa sa-şi urmeze cursul Evoluţiei. Cei îniţiaţi cunosc sensul Apocalipsei, dar îi lasă pe cei neiniţiaţi să creadă în ceea ce vor, ba chiar să se sperie daca este cazul. Este o sabie cu două tăişuri pentru noi, deoarece pentru a trece la un alt stadiu al evoluţiei, trebuie, este necesar pentru cei ce nu au iubire si compasiune, să se supună suferinţei. Sunt mai multe căi care duc acasă, probabil că fiecare o are pe-a s-a, însă cele doua şi cele mai importante sunt IUBIREA versus SUFERINTA. Dacă omul ar realiza ce simplu este să iubeşti, să ajuţi, să-ţi pleci fruntea atunci când este cazul, evoluţia ar fi minunată. Dar din păcate se supun la mari chinuri, singuri, prin faptele lor.

Este o BINECUVÂNTARE să fii ales pentru TRANSFORMARE.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*