Arta este artă, artiști sunt puțini…

Mă refer la cei ce execută atât în planul subtil cât şi în cel fizic, totul cu o delicateţe şi o perfecţiune greu de atins.  „Mişcarea  să-ţi fie uşoară, aşa încât să nu deranjezi nici măcar un fir de iarbă şi totodată să aşezi la locul ei şi cea mai înaltă stâncă”. Poţi opera tumorile unui trup bolnav, dar cum poţi face asta în plan spiritual? Îţi trebuie tehnică, multă cunoaştere, deoarece te afli pe un teren mişcător, invizibil, unde nu oricine poate umbla liber şi mai ales să fie un vindecător al sufletelor.  Şamanismul este considerat „ştiinţa manipulării spiritelor”. Şamanul evoluează  într-o lume magică, el însuşi fiind magic, capabil să perceapă secretele naturii şi ale cosmosului.  Conştiinta intuitivă cu care este înzestrat îl face un remarcabil clarvăzător aflat în directă legătură cu o mare putere cosmică. Deţinător  al puterii  formei şi al transformării, este capabil să se deplaseze în multiplele planuri ale lumii invizibile, având puterea să atingă extazul. Dar cu siguranţă pentru a ajunge la acest nivel fantastic, este nevoie de o îndelungată pregătire şi iniţiere (atât fizică cât şi mentală). Rolul său în această existenţă este unul singur. De a-şi pune puterile în slujba fiinţelor ce strigă după ajutor. Aceasta este „calea lui”, şi nu se va abate de la ea.

Din păcate, omul zilelor noastre a lăsat deoparte conştiinţa intuitivă. A renunţat la ea de bunăvoie, în schimbul unui trai comod, lipsit de griji… și rău a făcut. Legătura dintre el şi natură s-a rupt, provocând haos în toate structurile vii. Iar astăzi se întoarce cu teamă, dar şi cu admiraţie către Şaman, personajul extraordinar, enigmatic, ce reuşeşte permanent să se ridice dincolo de legile naturii, care sunt cunoscute de noi prea puţin.

Puterile sale miraculoase (atestate şi de către cercetători), şamanul le pune în slujba comunităţii din care provine şi nu numai. El se transpune într-un fel de TRANSĂ EXTATICĂ şi odată intrat în această transă, el se rupe de lume, călătorind în planurile subtile, vizitându-i pe zei şi adresându-le rugămintea sa.  Este adevărat că realitatea ŞAMANULUI este interzisă profanului, iar aceste călătorii efectuate de el  pe celălalt tărâm nu sunt lipsite de primejdii. Capacitatea  de a se mişca liber în planurile supranaturale, şamanul o dobândeşte  în paralel cu puterile sale miraculoase, prin multă suferinţă. El este supus unor probe iniţiatice foarte dure, aşa încât au fost cazuri când şi-a pierdut minţile. Este iniţiat direct de către SPIRITE, iar dacă acesta reuşeşte să depăşească  perioada iniţierii, intră în posesia unor tehnici ale extazului, transmise de către un şaman bătrân. Doar din acel moment este în stare să-şi exercite funcţia. Aflat în transă, el va face dovada vie a unor nemaipomenite însuşiri de clarviziune, telepatie şi nu în ultimul rând de vindecare a bolnavilor.

Din păcate, suntem mult prea legaţi de fenomenele vizibile şi de ştiinţa tradiţională, pentru a putea să înţelegem şi să primim între noi, pentru noi, această ARTĂ numită ŞAMANISM şi pe aceşti artişti numiţi ŞAMANI. Cunoaşterea LOR nu ţine de lumea asta şi de legile ei, EI nu fac „matematici speciale”. Sunt de fapt mari Psihologi. ȘAMANUL este un om puternic, călit, stabil psihic (asta este foarte important!), ştiind cum să transmită şi celor suferinzi echilibrul pierdut. Citeşte gândurile celui ce-i stă în faţă, fără să se clintească, nu poţi ascunde nimic, practică cu uşurinţă telepatia. Este imperios necesar, ca în mijlocul unei comunităţi să se afle un ŞAMAN (el asigurând echilibrul fiinţial) acţionând ca un element de fină stabilitate. Şamanul este „transmiţătorul” unei ştiinţe misterioase, străvechi, care ar merita studiată în loc să fie îndepărtată. ŞAMANISMUL este astăzi categorisit ca fiind o formă religioasă brută, primitivă, sălbatică. Şi astăzi, o mulţime de oameni de ştiinţă mai sunt tributari unor asemenea afirmaţii. Sunt consideraţi excroci şi prăpastia între cercetarea materială şi cercetarea spirituală şamanică se adânceşte tot mai mult. Şamanismul se bazează în principal pe existenţa spaţiului astral populat de spirite, zeităţi şi suflete ale morţilor şi este întărită ideea că sunt oameni care au acces în acest spaţiu nevăzut. Vorbind despre ŞAMANI, putem să-i considerăm medici-magicieni, având de mici această misiune specială, de-a face o legătură între „lumea de dincolo şi fiinţele omeneşti”.

ȘAMANUL este, pe bună dreptate „conştiinţa lumii nevăzute”. Pentru a putea adopta Calea Şamanismului (arta cunoaşterii interioare) trebuie să ne eliberam  de tot balastul ce ne-a fost inoculat de-a lungul timpului, să ne rupem de tot ceea ce înseamnă tehnologie, care a reuşit să transforme fiinţa într-un robot. Şamanismul are capacitatea de a-l determina pe om să-şi folosească potenţialul fantastic pe care-l deţine şi pe care-l foloseşte într-o directie greşită. Şamanul stăpâneşte acest potenţial, însuşindu-şi  puterile supraomeneşti prin multă suferinţă şi spaimă. Dar, odată depăşite aceste trepte, ȘAMANUL devine un MARE MAESTRU AL SUFLETELOR.

Când Şamanul şi-a terminat iniţierea, foarte dură şi crudă de cele mai multe ori, încât cei slabi psihic îşi pot pierde chiar şi viaţa, el obţine cu adevărat reuşite în faţa cărora nu mai există logică. Comunică liber cu zeităţile, zboară liber în văzduh, nu mai simte puterea arzătoare a flăcărilor, se întreţine cu şamanii trecuţi DINCOLO, deci este un stăpân în lumea nevăzută. Şi bineînţeles devine un medic în adevăratul sens al cuvântului, făcând vindecări miraculoase. El însă mai are o misiune. Să adune înformaţii de la zei, neapărat să le pună la dispoziţia comunităţii. Şi datorită darului său de a circula liber în lumile nevăzute şi de a intra în contact cu entităţi supraomeneşti, şamanul a fost desemnat să conducă sufletele în ŢARA MORȚILOR. Dar aici se face totuşi o precizare: doar şamanii din categoria cea mai înaltă pot duce la îndepliniere această sarcină deosebit de grea. Ei sunt pregătiţi pentru această luptă cu ajutorul iniţierii primite şi sunt apăraţi de duhurile lor protectoare, ei aventurându-se şi în LUMEA de JOS, plină de pericole. Populaţiile şamanice cred cu tărie în puterea şamanului lor şi îi solicită ajutorul atunci când sunt atacaţi de forţe malefice. Apelează la el, pentru că este bine cunoscută stabilitatea psihică puternică a acestuia, încât devine rezistent la toate atacurile şi asalturile entităţilor întunecate. E un fin cunoscător al naturii umane şi ştie foarte bine să restabilească echilibrul psihic şi subtil al persoanei care-i solicită ajutorul. Ştie să acţioneze asupra mentalului colectiv perturbat al comunităţii sale şi nu numai.  Cu o mare artă, Şamanul domină spiritele rele, eliberându-i şi pe ceilalţi de acţiunile lor distructive. Şamanul este şi va rămâne  deţinătorul unei ştiinţe profunde, capabilă să deschidă porţi noi spre cunoaştere, în măsura în care dorim ca acest lucru să devină posibil.

Şi iată, se pune o întrebare simplă: Ce s-a întimplat cu ŞAMANUL şi cu ARTA lui? Dramatic, multe dintre aceste valori au dispărut, au fost distruse sau date la o parte. Închise într-o lampă veche ce-a intrat de-acum în rândul Mitului şi-atât. El, purtătorul de cuvânt al ZEILOR, medic şi călăuzitor al sufletelor, mistic, interpret al viselor, muzician fără pereche, ştie că această existenţă nu este decât „Proiecţia Obscură a adevăratei Vieţi” pe care nu o vedem, dar a cărei prezenţă nu ne dă pace, pentru că o simţim şi nu departe este timpul în care va trebui să ne întoarcem în NOI, acolo unde doarme, odihneşte, dar veghează Marele Şaman, spiritul viu ce aşteaptă TREZIREA.

*

ȘAMAN

 L-a zămislit cerul în albastrul lui                                                                                                     iar stelele i-au dat strălucirea                                                                                                           poate citi gândurile oricui                                                                                                                   doar asta îi este menirea.

 .

L-am privit în ochi și duhul s-a dus,

peste mări întinse și peste oceane.

Luceafărul i-a dăruit spiritul uns

de-o perlă albă ce crește în mare.

.

Fără teamă și fără nici un regret

i-am atins mâna ce venea din soare

nu-l pot descrie, deși sunt poet,

căci este o barcă mereu în mișcare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*