Bucuria slujirii prin cuvânt

Am apreciat întotdeauna, cărţile pe care le-a scris Părintele Ionel Popescu, precum şi toată activitatea sa pastoral – misionară, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea sfinţiei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea autentică!…

Întâi de toate doresc să mărturisesc că sunt entuziasmat, bucuros şi încântat pentru iniţierea, elaborarea şi publicarea acestei lucrări – ce evocă istoria şi geografia – cu oamenii deosebiţi şi locurile acestea minunate, totodată trecutul şi prezentul, anticipând, într-un oarecare fel şi viitorul acestei zone româneşti şi regiuni ecleziale a Banatului Ortodox.

Aici, în această carte sau datorită ei, ne aducem aminte cu vibrante emoţii, sentimente de recunoştinţă şi preţuire de înaintaşii noştri, de moşii şi strămoşii noştri, trăitori, vieţuitori şi chiar supravieţuitori pe aceste meleaguri, care de multe ori au fost vitregite de vremurile istoriei şi oropsite de valurile năvalnice ale acestei vieţi pământeşti, plină de suferinţe, ispite, încercări şi necazuri dar chiar le-au depăşit şi traversat, rezistând cu stoicism şi nu nădejde în Dumnezeu – Cel ce toate le poate celui ce crede în El, căci „ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu!”…

Monografie şi medalion, alcătuită de Părintele Vicar Administrativ al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Paroh al Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” Timişoara Iosefin – Dr. Ionel Popescu se bucură de binecuvântarea şi cuvântul călduros al ÎPS Părinte Ioan Selejan  – Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, potrivit căruia „Bucuria slujirii prin cuvânt este darul de suflet pe care îl oferă Părintele Vicar Ionel Popescu iubitorilor de carte şi credincioşilor bănăţeni, precum şi tinerilor care bat la porţile Teologiei.

Cartea de faţă însumează câteva de material publicate de autor, vreme de trei decenii, în foile şi revistele bisericeşti şi laice din Banat, pe vremea activităţii sale de Profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş, apoi ca Preot Paroh în Timişoara şi, de aproape cincisprezece ani, ca slujitor în administraţia noastră eparhială.

Ea l-a urmărit pe Părintele Ionel Popescu, ca o umbra pe cărările vieţii, de la Caransebeş până în Basarabia şi până în banatul sârbesc, la Vârşeţ, de la Timişoara la locurile sfinte din Israel sau la centrele de spiritualitate creştin – ortodoxă din vechea Eladă” (p. 5).

Altfel spus, „Fără datele, informaţiile, relatările şi reportajele consemnate în paginile acestei lucrări, adică în cartea Părintelui Dr. Ionel Popescu, „Bucuria slujirii prin cuvânt”, credem că istoria Bisericii noastre din această parte de ţară ar fi rămas mai săracă. De pildă, sunt foarte interesante mărturiile Sfinţiei Sale despre fraţii români din Serbia şi din Basarabia, despre ierarhii şi preoţii din Banatul de munte şi cel de câmpie, despre manifestările bisericeşti la care a luat parte în ţară şi peste hotarele ei, iar pelerinajele deosebite organizate cu credincioşii pe care îi păstoreşte la Biserica Timişoara – Iosefin, l-au ajutat să aducă o parte din Ţara Sfântă, aşa cum a găsit-o după două milenii de la întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În acest context semnalăm şi articoloul „Actualitatea manuscriselor de la Qumran” sau de la Marea Moartă, atât de importante pentru spiritualitatea iudaică, manuscrise care întăresc autenticitatea cărţilor Vechiului Testament şi limpezesc ori clarifică alte aspect legate de cultura şi de civilizaţia poporului Israel” (p. 5).

„Dramaticele momente ale Revoluţiei din Decembrie 1989 fac, parte, de asemenea, din preocupările Părintelui Vicar Dr. Ionel Popescu. Sfinţia Sa nu participat în mod direct, altfel spus, nu a fost martor ocular la faptele istorice din zilele frământate şi fierbinţi ale Revoluţiei derulate în oraşele Timişoara şi Arad, însă a cercetat documentele, descrierile şi articolele din presa vremii şi, mai ales, a luat legătura cu preoţii şi părinţii care au participat, în fruntea credincioşilor, la protestele de stradă, ce au avut loc în cele două mari oraşe.

Informaţiile şi datele consemnate în presa laică şi cea bisericească a anului 1990, relatările obţinute prin viu grai de la fraţii slujitori se regăsesc în articolele publicate în acest volum, rămânând, astfel, drept mărturii de însemnată credibilitate pentru Biserica noastră, dreptmăritoare, strămoşească şi românească” (pp. 5 – 6).

„Pe lângă cele semnalate deja, prin această lucrare, autorul dovedeşte şi faptul că este un apropiat şi prieten al Sfinţilor Ilie Profetul sau Proorocul, Andrei Apostolul cel întâi chemat şi Iacov cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Niceta de Remesiana. Pe toţi îi descrie în cuvinte sincere, delicate şi alese şi îi prezintă credincioşilor ca modele, pilde şi reepere de înaltă şi autentică vieţuire creştinească, spirituală şi duhovnicească” (p. 6).

„Învăţământul teologic din Banat, Profesorii de Teologie Ortodoxă de aici precum şi personalităţile vieţii noastre bisericeşti, intelectuale şi culturale ori spirituale se bucură, totodată, de atenţia distinsului nostru autor, ca şi tematica biblică sau scripturistică, fără a fi ignorate sau trecute cu vederea aspectele importante şi atât de actuale cu privirea la viaţa de familie sau la problemele contemporană, concrete, ce stau în faţa unui slujitor preocupat de viaţa pastoral – misionară de astăzi” (p. 6).

În altă ordine de idei, Părintele Vicar Dr. Ionel Popescu afirmă şi ne aminteşte că “În anul 1994 a fost reînfiinţată Episcopia Caransebeşului şi, anul următor, la stăruinţa vrednicului şi pururea pomenitului Episcop Emilian Birdaş, a fost reluată publicarea/tipărirea revistei eparhiale “Foaia Diecezană”.

O parte din materialele volumului de faţă au apărut, aşadar, în această prestigioasă publicaţiei bisericească, iar o altă parte, în revista „Învierea” a Arhiepiscopiei Timişoarei, înfiinţată la începutul anului 1990” (pp. 8 – 9).

Alte câteva articole, cronici, eseuri şi reportaje le-am alcătuit la solicitarea unor publicaţii bisericeşti şi laice din municipiile Arad, Alba Iulia, Reşiţa, Caransebeş, Timişoara şi chiar din Banatul sârbesc, atât cu prilejul unor sărbători bisericeşti, cât şi pentru a semnala diferite evenimente cu character, teologic, cultural, ştiinţific şi spiritual” (p. 9).

Autorul – Sacordot şi Slujitor, Preot, Îndrumător şi Învăţător, vrednic, harnic şi dinamic, mai precizeză faptul că „Fiind vorba despre materiale de presă care abordează o varietate şi o multitudine de teme şi subiecte, volumul de faţă nu are un caracter unitar, iar cuprinsul respectă ordinea cronologică în care au fost publicate toate aceste producţii pastoral – misionare, istorice, spirituale şi apologetic – mărturisitoare.

Cu alte cuvinte, cititorul este rugat, de asemenea, să ţină seama de faptul că unele material destinate credincioşilor în scopul popularizării elementelor, esenţiale şi fundamentale, ale credinţei noastre, au fost elaborate într-o formă cât mai accesibilă, evitându-se, în acest fel, limbajul teologic, specific şi consacrat, adică de specialitate.

Totodată, la fel de adevărat este, însă, că articolele scrise în urmă cu 25-30 de ani şi publicate acum pot suporta şi o astfel de abordare, iar o parte din subiectele tratate le-aş prezenta acum într-un mod cu totul diferit” (p. 9).

De reţinut, sublimit şi remarcat, încă odată că „O parte însemnată a acestei lucrări se referă la momentele dramatice ale Revoluţiei din Decembrie 1989 şi la implicarea unor preoţi din Arhiepiscopia Timişoarei şi din cea a Aradului în lupta credincioşilor/enoriaşilor pentru libertate, demnitate şi pentru o viaţa mai bună.

În Banat, respectiv la Timişoara, la Arad, la Lugoj, la Reşiţa şi la Caransebeş, preoţii nu s-au speriat în faţa tancurilor şi a armelor automate, ci au ieşit în fruntea coloanelor de manifestanţi, au tras clopotele bisericilor şi au aprins lumânări, au săvârşit slujbe de pomenire pentru cei împuşcaţi şi au rostit, împreună, cu toţii, rugăciunea „Tatăl nostru”, alături, deci, de manifestanţi; or în aceste condiţii, toate aceste pilduitoare fapte de curaj nu trebuiesc ascunse sub obroc” (p. 9).

Părintele Vicar Dr. Ionel Popescu mai precizează faptul că „La materialele consecrate Revoluţiei se adaugă şi reportajele despre vizitele arhiereşti în Banatul Sârbesc, prilej de reluare a frumoaselor şi istoricelor relaţii dintre fraţii de aceeaşi credinţă, limbă şi de acelaşi neam, precum şi despre participarea autorului la diferite întruniri cu caracter ecumenic, din Austria şi Germania” (p. 9 – 10).

Autorului, în persoana vrednicului şi neobositului, cu vocaţie slujitoare şi mărturisitoare – P.C. Pr. Dr. Ionel Popescu, pe care ţinem să-l felicităm (şi) pentru această nouă lucrare, şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc.