pe-acest pământ gură de rai,
și-atâți neprieteni țin morțiș
stăpâni să fie pe-al nost plai.
.
În lunga noastră existență
– statornică, mustind de dor –
din omenie ne-am făcut
un mod de-a fi pilduitor:
.
Orice străin este primit
– în vrednic spirit creștinesc –
cu bucuria-mpărtășirii
din vrerea Tatălui ceresc.
.
Așa a fost din totdeauna
pe-al dacilor olat întins –
un ax pentru cultura lumii,
cum erudiții s-au convins.
.
Cu toate că recunoștința
la mulți dintr-omeniți bolește,
românul este-ncredințat
c-astfel destinul și-l plinește,
.
motiv ca-n marea-i curăție
să procedeze-n biblic fel
cu-obrazul încă nelovit,
așa cum ne îndeamnă El…
.
Dar iată că postdecembrismul,
urgie pentru neam și țară,
din românismul nostru dens
făcut-a doar o apă chioară:
.
Respect formal pentru tradiții
în sferele cosmopolite
și prea puțini dintre aceia
cu inimile nesmintite!
.
Păi cum să fie altminteri
în țara unde falșii culți
își fac de cap neîntrerupt
pe socoteala celor mulți,
.
democrația găunoasă
încurajând nelegiuirea,
și când de mic copilu-nvață
cum să și-o pervertească firea ?!
.
Azi totul s-a dat peste cap
în al valorilor tratat,
fiind văzut ca ins deștept
doar ticălosul nesăltat.
.
Ba și mai și, s-a izvodit
chiar scuza faptei necinstite:
„Numai acela face bani
care-i cu munca la cuțite!”…
.
La drept vorbind nu-i de mirare
că furtu-i la români veche poveste;
mirarea vine de acolo
că încă ce fura mai este.
.
Cu-așa deprinderi fără leac
(furt mai ceva ca-ntr-o pădure),
se va ajunge în curând
ca hoțul cușma să și-o fure.
.
Cumplite plăgi s-au abătut
peste-ale noastre vieți amare,
dar dintre toate cea mai cruntă
e românismu-n degradare.
.
Cu el avem identitate
și un statut de senior;
în lipsa lui, nu nație,
dar n-om nici măcar popor…
Lasă un răspuns