Mă retrag…

Nu am nimic cu nimeni! Alegerile noastre însă nu au fost cele mai bune… Dar nu pot să stau rezervat, în banca mea, când văd nesimțiți, în costume de greiere, adormind prin Parlament… Nu acesta este sensul Democrației! Îmi cer scuze tuturor prietenilor din ANR (Alianța Noastră România), dar eu mă retrag din rândurile voastre! Nu am să vă reproşez nimic, decât iubirea față de patrie!… Eu trebuie însă să rămân EU pentru că este nevoie, constat, de oameni neînregimentați în vreun partid, care să spună adevărurile care nu convin maselor…

Eu nu sunt, în principiu, împotriva social-democrației… Nu sunt nici împotriva PNL sau USR sau PMP. Sunt numai împotriva impostorilor, oportuniştilor din politică şi neaveniților. Sunt împotriva duşmanilor acestei țări!

Faptul că parlamentari şi miniştri cu simțul onoarei şi-au dat demisia, mă face să cred că există oameni de caracter, iar aceştia ar trebui să se unească pentru binele patriei… Ei nu au aparținut niciodată şi nu aparțin vreunui partid. Ei sunt ai Țării!

Dacă au fost manifestații uriaşe în România, este bine. Politicienii trebuie să înțeleagă, totuşi, că poporul acesta s-a trezit… SRI şi DNA trebuie să învețe, de asemenea, că misiunea lor este să servească țara, poporul acesta, şi nu clanurile de infractori şi nici găştile de politicieni…

…Iar noi, trebuie să înțelegem că alegerile noastre sunt sfinte! Nu mai credem, bineînțeles, în partide! Prea mulți corifei ne mint. Vocea străzii este fermecătoare uneori… Ce-ar fi, spun eu, să-i alegem de 1000 de ori pe parlamentari/guvernanți şi de 1000 de ori să-i dăm jos, apoi?!…

…Până când, fiecare dintre ei învață respectul față de propriul popor, până când fiecare simte cum simte Țara, gloata aceasta anonimă pe care ei o ignoră, de obicei. Cioclii, îmbogățiți peste noapte, premianți cu ordine de-ale străinilor, lichele care asistă nepăsători la înmormântarea propriului popor!… Aceasta este percepția noastră, din păcate, despre ei…

Nu putem sta cu mâinile în sân, români! Blazarea şi resemnarea nu sunt pentru noi. Suntem prea săraci şi prea aproape de marginea prăpastiei. Nu iubim ura şi răutatea! Existăm nu ca să trăim ca nişte observatori ipocriți, ci ca să susținem cu tărie viața, în această mare derivă în care trăim… Timpul trece ireversibil pe lângă noi. România luptă şi moare şi iar renaşte, uneori…

Toate tratatele semnate pe afetul tunului sau în miez de noapte sunt contestate. Majoritatea dintre noi nu se mai face bine niciodată căci experimentăm în fiecare zi sinuciderea noastră!

Şi, totuşi, democrația n-a murit! Conştiința noastră dăinuie într-o continuă reluare viață-moarte. Nu jocurile obscure ale serviciilor care fabrică dosare, nici propriile proiecții ale minții despre conspirațiile din lume şi crizele identitare, despre programarea predictivă!, ne descătuşează şi ne fac liberi. Din cenuşa alegerilor renaştem şi devenim ca un fulger! Umplem strada, cerul şi pământul, înfruntând aceleaşi întrebări… Nu ne înspăimântă nimic. Nu iubim ura şi răutatea. Doar alergăm după Libertate!

Din cenuşa alegerilor pierdute am renăscut, devenind ca un fulger… La LUPTĂ, atunci, ca să schimbăm lucrurile în bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*