Prin totalitatea valorilor spirituale şi materiale se regăseşte mereu omul, fiinţa care comunică continuu cu sine însuşi şi cu lumea înconjurătoare doar pentru a găsi izvorul/drumul etern spre lumină, spre cultură, spre civilizaţie. Anume omul este acel izvor de lumină care prin complexitatea fenomenelor spirituale dă viaţă proceselor evolutive umane ce dezvoltă atât natura proprie, cât şi întreaga comunitate socială al acestuia.
Omul, înzestrat cu inteligenţă, are capacitatea de a dezvolta lucrurile ce îl înconjoară/determină până la cele mai sofisticate nivele ale existenţei umane. Astfel, prin capacitatea intelectuală/spirituală se produc acele acţiuni ce inspiră şi provoacă omul spre culmi indefinite/măreţe şi anume: în a concepe creaţii de valoare, creaţii artistice/culturale/științifice etc., în rezultat, toate fiind necesare în existenţa omenirii. Respectivele procese, parte componentă a spiritualităţii, includ în sine inteligenţa, insistenţa, dibăcia, munca enormă. În esență, toate sunt fenomene naturale prin care evoluează omul în pas cu natura înconjurătoare. În aşa mod, pentru a crea acțiuni care să surprindă şi să impresioneze, în competiţie intră atât nivelul de cultură şi inteligenţă al omului, cât şi dorinţa acestuia de a crea valori desăvârşite pentru a satisface necesităţile umane în dezvoltare. În consecinţă, prin complexitatea valorilor spirituale se regăseşte mereu fiinţa umană ce tinde, la nesfârşit, să cuprindă frumosul artei/culturii, sincronizând, în același timp, procesul distinct al evoluţiei și al civilizaţiei umane.
Prin dorinţa de a satisface necesităţile spirituale ale omului prin intermediul artei/culturii, domenii ce au drept scop producerea şi reproducerea valorilor estetice, se realizează acţiuni culturale în scopul de a face existenţa umană cât mai placută şi cât mai atractivă. Astfel, în acest proces de producere al valorilor estetice intră în joc actorul sau mai bine zis scriitorul care ştie să monitorizeze mijloacele de exprimare în a crea arta scrisului. La rândul ei, arta scrisului are nevoie de multă pricepere, măiestrie, inteligenţă. Toate acestea le poate cuprinde şi realiza doar omul ce are o anumită îndemânare, talent și cunoștințe speciale în domeniul respectiv. Deci, capacitatea intelectuală a fiinţei umane îşi găseşte locul şi poate fi atribuită și la acest capitol, deoarece omul este acel ce poate crea arta frumosului și anume: arta culturii în procesul civilizaţiei. Respectiv, cultura, artă și domeniu social, este totalitatea valorilor spirituale și materiale dobândite şi acumulate de om de-a lungul timpului. Așadar, prin totalitatea valorilor spirituale se regăsește mereu ființa umană, se regăsește omul care a creat și revista “Domnul de rouă”, revistă de cultură, cu apariție trimestrială.
„Domnul de Rouă” (serie nouă) este o nouă revistă în cultura naţională română, redactorul şef fiind Doina Drăguț (poetă, prozatoare, jurnalistă, publicistă), iar directorul fondator fiind Nicu Vintilă Sigibida (scriitor, profesor universitar), aceștea fiind măiestrii ce cunosc destul de bine arta scrisului şi arta valorilor estetice. Primul număr al revistei a apărut în 11 februarie 2016, aceasta fiind o continuitate a revistei „Domnul de Rouă”, editată în 1936-1937 în judeţul Caracal din fostul judeţ Romanaţi, România. Cu o denumire creată sub mitul unei legende, revista „Domnul de Rouă” este fondată sub patronajul FUNDAȚIEI PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI DIN CRAIOVA. De la prima vedere, revista se prezintă într-o formulă destul de interesantă, frumoasă şi plăcută care formează și unește punctul de atracţie dintre cititor şi lectură. Conţinutul primului număr al revistei îşi concentrează atenţia pe subiecte clare ce caracterizează legenda Domnului de Rouă, aceasta fiind considerată pe bună dreptate ca cea mai frumoasă legendă din sudul Olteniei, din ţinutul Romanaţilor. Este foarte interesant şi ba chiar ceva neobişnuit să lecturezi întrebările şi răspunsurile dlui Nicu Vintilă Sigibida, director fondator, ce descriu cu multă finitate şi capacitate filozofică fenomenele despre: „cine este Domnul de Rouă? De ce Domnul de Rouă? Pentru ce „Domnul de Rouă? Domnul de Rouă – basm, legendă, mit sau poveste? De ce legenda Domnului de Rouă este cantonată pe teritoriul județului Romanați?” În cele din urmă, fiind introduse și texte din primul număr al revistei „Domnul de Rouă”, aceasta ulterior fiind întreruptă în octombrie 1937. Destul de captivant, totul structurat și formulat prin texte pline de adevăr și înțelepciune umană.
Pe aceeași notă continuă să scrie și Ovidiu Ghidirmic, explicând mitologia fabuloasă a „Întoarcerii Domnului de Rouă”. Ca reper, Domnia sa spune: „Tradiția formează baza unei culturi, temelia ei. Nu există nicio cultură, acolo unde nu există tradiție. Acesta este un adevăr axiomatic, în aceste vremuri de mare confuzie teoretică și axiologică, în care tradiția este puțin respectată. Deci, prin întoarcerea Domnului de Rouă salutăm întoarcerea, revenirea la tradiție, care trebuie continuată și dusă mai departe”… Viziune de o înaltă apreciere.
În contextul revenirii Domnului de Rouă își spun cuvântul și Adrian Maniu, Doina Drăguț, Dan Lupescu, Dumitru Botar, Cristina Mihaela Barbu, Ion D. Tîlvănoiu, Mircea Pospai, alții.
Pe lânga eseurile/descrierile pline de mituri și realitate revista „Domnul de Rouă” cuprinde tematici din diverse domenii ale culturii, științei, etc. Cu o diversitate aparte, își conturează conținutul cronica „Religia și politicul” de Doina Drăguț, descriere la volumul „Biserica – Statul”, autor Viorel Roman (Editura Artpres, Timişoara, 2016). Ulterior, Florian Petrescu îşi expune părerea şi face o analiză cât se poate de amplă privind personalitatea şi activitatea profesorului emerit Petru Crăciun. În continuare, Anuşca Todorova în eseul „Ascultând universul” încearcă să definească imaginea reală a creaţiei literare realizată de Vintilă Nicu.
Astfel, revista Domnul de Rouă (serie nouă) este deja la a patra apariţie, având în sumar patru numere. Toate publicaţiile sunt prezente într-o ţinută destul de interesantă care, la rândul lor, oglindesc realitatea vieţii umane (din diverse domenii) prin imagini expresive, iar fiecare studiu scris asupra unui anumit subiect redau efectul real al frumosului/al esteticului, acesta fiind în corelaţie directă cu valorile spirituale ce produc şi reproduc valoarea autentică a artei şi, nu în ultimul rând, valoarea autentică a creaţiei literare ce deschide drumul către lumină/cultură/civilizaţie. În modul acesta, revista Domnul de Rouă este prezentă trimestrial în fața publicului cititor și, nemijlocit, prezentă în patrimoniul național al culturii româneşti.
Deci, felicitări şi bun venit în cultura naţională română!
Lasă un răspuns