Coroana lui Despot Vodă în Tezaurul Imperial de la Hofburg (Austria)

Întrebându-ne unde oare au dispărut coroanele tuturor voievozilor români din Evul Mediu, am pornit pe un fir de legendă. Astfel, una dintre acestea, respectiv Corona Rascianorum Valahorum, aparţinând lui Ioan Iacob Heraclid, sau Iacob Eraclide (1511 – 1563), cunoscut drept Despot Vodă, domn al Moldovei între anii 1561 – 1563, se află în Tezaurul Imperial de la Palatul Hofburg (Austria).

De origine greacă, Despot Vodă s-a născut pe insula Creta sau Samos, unde tatăl său era marinar. În anul 1562 este încoronat în Moldova cu două coroane. Informația este cu totul inedită, atestând existența a două coroane ale Moldovei, una a Țării de Sus și celalaltă a Țării de Jos (Moldova (ca „patrie” a civilizației Cucuteniene, ce depășește 6 – 7.000 de ani vechime; „M” – ca mamă și „old”=„Cea bătrână” (Mol – Dava, unde „ol” este vasul creației, matca, matricea, mitra) era împărţită, pentru o mai bună administrare (dar și pentru a semnala existența a două tărâmuri, a două lumi, care vin în contact din când în când, ca semn al lui opt (Cerbul Sharabha cu 8 picioare; octogonul), sau de două ori patru) în două Moldove, împărțire asemănătoare cu cea a Egiptului antic (Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos, cu cele două coroane pe care le purta faraonul, ca un bun conducător „cu patru ochi”, ce vede în cele două Tărâmuri).

Dintre elemente comune ale celor două popoare cu religie comună la un moment dat putem menționa și totemul „pasăre” (cu sens de „P” – Cea gravidă care vine cu noua lume, care „sare”; saltul lui Pan, saltul Caprei, zborul peste Șa, peste Pisc (P – X)), care era Gaya (Mama Gaya Vultureanca) pentru Geţii sudici (de jos), pandant cu şoimul egipten (Horus). Tot astfel pentru Dacii nordici (de sus; „dac” citit invers devine „cad”, pentru că va cădea o nouă lumea peste noi) totemul lor era steagul „şarpele-balaur”, pandant cu cobra egipteană. Toate acestea elemente simbolice comune dovedesc existenţa comună a Vechii Biserici Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali. Revenind la studiul nostru, odată ajuns domn al Moldovei, Despot Vodă, prin încercările sale de a reforma moravurile decăzute ale ţării, prin marginalizarea boierilor, aducând în țară consilieri străini, şi prin împovărarea poporului cu noi impozite, nu a făcut decât să își grăbească decăderea. Ameninţat din toate părţile, se refugiază în cetatea Sucevei, care, după un asediu de trei luni, este silită să deschidă porţile. Despot moare lovit de buzduganul hatmanului Ştefan Tomşa la 5 noiembrie 1563, după care trupul său a fost decapitat, iar capul său împăiat a fost trimis la Constantinopol. Istoria lui Despot este cunoscută pentru că a fost dramatizată de Vasile Alecsandri în drama sa „Despot-Vodă”.

Această a doua coroană a sa – despre care încercăm să aflăm mai multe date – , cunoscută în prezent ca şi Coroana principelui Bocskai, este o bijuterie deosebită şi de mare preţ ce poate fi admirată în Tezaurul Imperial de la Palatul Hofburg (Austria). Este o bijuterie din aur, bătută cu rubine, smaralde, safire, turcoaze şi perle, primită în 1605 de la sultanul Ahmet I, cu ocazia încoronării ca rege al Ungariei. Coroana este expusă alături de cutia în care a fost trimisă de sultan, fabricată la Isfahan, din piele de Persia. Imensa avuţie a lui Despot Vodă a fost împrăştiată în cele patru vânturi, după moartea sa violentă. O posibilă informație despre această coroană purtată de el apare în lucrarea istorică a lui Mikloş Istvanffz „Pannonii Historiarum de rebus Ungaricis libri” (Ab.a. 1490. Ad a 1606. Coloniae Agrippinae, 1622). În anul 1605 a fost ales principe al Trasilvaniei şi rege al Ungariei Istvan Bocskai (Principele vilaietului Trasilvania şi regale poporului ungar – acordat de marele vizir Lala Mehmed paşa). De jure, Bocskai nu a fost şi regele Ungariei, ci a rămas doar principele Trasilvaniei, nefiind încoronat cu Coroana Sfântă a Ungariei. Sultanul Ahmed I i-a făcut cadou o coroană superbă, alături de alte însemne ale regalităţii. Dar Bocskai a mai primit o altă coroană şi anume Corona Rascianorum Valachorum, din partea saşilor din Braşov. Această coroană dispare însă fără urmă şi nici Bocskai nu mai face nici o referire la ea în testamentul său.

Despre acestă coroană scrie Istvanffy că „…a fost scoasă dintr-o anumită groapă – ascunzătoare şi a fost a acelui despot care a pus sub jugul său Moldova şi a devenit ştiut în zilele noastre” (Jan Bocatius crede că această coroană transilvană a lui Bocskai iniţial a fost a lui Mihnea cel Rău, ucis de către Demeter Jaksich, la Sibiu). Coroana „turcească” a ajuns în posesia Habsburgilor în anul 1610. După moartea lui Bocskai, în 1609, Dieta Ungariei hotărăşte predarea coroanei cu scop de păstrare arhiducelui de Austria (regele Ungariei), Matthias (Legea din anul 1609, art. XX, 5). Cui I se cuvine de drept coroana – Bocskai? În anul 1918 Furerul Schatzkammer-ului afirma (fals): „Bocskay liess die Krone… im Jahre 1606 dem Konige Matthia… einhandigen” (Bocskai a dăruit coroana în anul 1606 regelui Matthias). În testamentul său principele nu precizează nimic despre aşa ceva. După destrămarea monarhiei austro-ungare atât statul român, cât şi Ungaria, au cerul returnarea coroanei-Bocskai (pretenţii bazate pe art. 196 al tratatului de la Saint-Germain). Negocierile dintre România şi Austria au continuat până în anul 1924 şi au fost reluate în iulie 1926, cu participarea Ministerului Austriac al Învăţământului şi cu reprezentantul arhivelor româneşti la Viena. Între timp Austria a ajuns la înţelegere cu Ungaria, acceptând verdictul unui tribunal internaţional. La data de 27 noiembrie 1932, la Veneţia, prin arbitrajul judecătorului federal Agostino Soldani din Elveţia, cele două guverne au stabilit că problema coroanei-Bocskai să rămână deschisă până la noi lămuriri. De la Protocolul încheiat la Veneţia în 1932 statul austriac nu a mai purtat nici un fel de discuţii oficiale cu România, sau cu Ungaria privind returnarea coroanei Bocskai, iar acesta tronează liniştită într-o vitrină a Tezaurul Imperial de la Palatul Hofburg (Viena – Austria).

De mai mult de șapte secole, imperiul habsburgic a fost condus de la Hofburg. Capela imperială, construită în stil gotic, mai amintește încă de vechiul palat. Chiar în mijlocul orașului vechi poți admira decoruri luxuriante vizitând apartamentele private și încăperile în care monarhul și familia sa își duceau viața cotidiană la curtea imperială. Numeroasele muzee și colecții de artă existente aici stau mărturie pentru deosebitul simț artistic al monarhilor. Hofburg-ul a fost locuit de familia imperială până în 1918. Inițial a fost o cetate medievală din secolul al 13-lea, transformată ulterior în splendida reședință a habsburgilor odată cu accesul acestora la putere și cu extinderea dominației lor. Astăzi, la Hofburg se află sediul oficial al președintelui republicii, precum și un important centru de conferințe și numeroase expoziții de artă.

Statul roman, prins în vâltoarea transformărilor democratice globalizante actuale a uitat de valorile lăsate moştenire de străbunii săi și nu a mai solicitat discuții lămuritoare sau posibile negocieri legate de coroana mai sus amintită. Începând de la voievozii întemeietori, toţi voievozii („voie – vo – da”, sau „cel care dă voie”, cei care reprezintă legea) români sunt înfățișați în majoritatea reprezentărilor, în special de pe zidurile mănăstirilor, purtând coroane complexe, realizate din aur și bătute cu pietre scumpe. De-a lungul timpului, prețioasele podoabe care încununau fruntea domnitorilor români la sfânta încoronare au dispărut fără urmă. „În mormintele voievodale deschise până acum nu s-a găsit nici o coroană”, preciza academicianul Ștefan Gorovei. Toţi au fost reprezentanți purtând coroane, inclusiv doamnele țării şi chiar toată familia regală, inclusiv fii și fiicele. Coroana reprezenta Bolta Cerească, Matricea Marii Mame, Cercul de Aur al sigiliului ceresc (Labarum), pe care apăreau câteodată reprezentaţi munţii salvării noastre.

Istoricii bănuiesc că este vorba doar de un canon bisericesc în cazul coroanelor, bijuteriilor și simbolurilor de învestire, acestea fiind atestate și de documentele vremii. „Cea mai veche știre privind o asemenea coroană în Moldova datează din 1550; este vorba de coroana comandată de Iliaș al –II- lea Rareș bijutierilor brașoveni, în vederea organizării unei somptuoase încoronări la Suceava, interzisă, însă de turci”, preciza Ștefan Gorovei în lucrarea sa, „Mușatinii” (sens de „M – uşa – T”, sau „Marea Mamă va deschide uşa și celui bătân – Zeul Zeilor, Tatăl”). Specialiștii spun că ultimii domnitori care au purtat coroane în Moldova au fost cei din neamul Lăpușnenilor (cu sens de „L – „a – pus” – N”, sau „Saltul (Cotul, Colțul) va aduce Naşterea din Nou”), cu o scurtă perioadă de reînviere în timpul Movileștilor (movila, troianul, tumulul, plaiul) și mai apoi ultimul domn atestat ca purtând coroană fiind Ștefan Tomșa al II-lea (Tomșa cu sens de „T care este un Om ce stă pe Şa” (zeul Şaue, Şu), semn al Cavalerului Danubian, al Zeului Războinic, Zeul Paloș ce va veni) la 1616, așa cum arată o imagine gravată pe un tetraevangheliar. În general, turcii au fost aceia care nu au mai dorit ca voievozii români să mai poarte coroane, ca simbol al stăpânirii autocrate. Au preferat până la urmă „cuca” (de la „Zeul Kuk, al începutului A”, cel care vine şi aruncă vechea creaţie din cuib şi îşi depune propriile ouă – Noua Creaţie; cuca este şi stema care se poartă pe bonetă-şapcă-chipiu-cuşmă; Zeul Kuk este reprezentat în Bucegi; acum zeul se află tocmai la „cuca măcăii”, adică departe); un fel de cușmă, ca simbol al vasalității. De altfel, așa apar reprezentanți (cu cucă) și Petru Șchiopul, Ioan Vodă cel Viteaz, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu sau Matei Basarab. Totodată, se observă, fără să reprezinte o închinare față de turci, că și Vlad Țepeș nu apare purtând coroană, ci o bonetă. Cușmă în loc de coroană poartă și Mihai Viteazul. Toate aceste cuşme aveau ca „podoabă” o cucă. „Cert este faptul că, din partea Porții, învestirea nu se făcea cu coroană, ci cu o cucă și un steag („Steaua – G”) de domnie”, preciza Ștefan Gorovei.

Ceea ce s-a întâmplat însă cu acele coroane ale vechilor voievozi rămâne un mister. Cert este că vechile coroane voievodale nu mai există sau cel puțin nu le este cunoscută actuala locaţie, dar simbolul lor a rămas nepieritor. Coroana lui Despot Vodă bucură privirile din vitrina sa de la Tezaurul Imperial de la Palatul Hofburg (Viena – Austria). Poate viitorul o va aduce acasă…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*