Și totuși, frustrarea cea mai mare nu este a acelora care au pierdut, ci a câștigătorului! Iar imaginea lui Liviu Dragnea în seara victorioasă a PSD-ului afișa (și) un om realmente zdruncinat de propria-i eroare în a fi înțeles lucrurile… De ce să furi când țara îți dă ea gratis totul pe tavă! Aici este marea discuție despre aceste alegeri. Faptul că PSD a câștigat, corect, mai multe procente decât cele reproșate lui Dragnea în a fi șterpelit și transportat cu autobuzele la alegerile trecute!
Și cheltuiala… De ce atâta risipă de mită electorală, și risc de dosare penale, când, iată, nici nu era nevoie de ele?! PSD-ul a obținut acum, fără mită, fără autobuze, fără morți întorși de la groapă la urna funebră a votului, un scor fără drept de reproș.
Din păcate, asta nu relevă „deșteptarea” alegătorului care ar fi apreciat renunțarea de către partide la practicile anti-democratice. Mita și furtul electoral ar fi fost la fel de bine primite și acum. Realitatea este că, după 27 de ani de democrație, suntem tot acolo. Majoritatea celor mulți a rămas în aceeași ignoranță.
Acum, nu a mai fost nevoie decât de vorbe. Nici de plicuri, nici de pungi, nici de autobuze. Doar vorbe, și nici acelea meșteșugite!, și o cantitate impresionantă de minciună. Iar minciuna a prins. Și nu pentru că oamenii nu ar fi știut că este vorba de aceeași hidoasă gogoașă politică, aceeași de două decenii jumătate trecute, ci din continua aplecare spre speranța dată de altcineva. Pentru că, în loc să ne ridicăm să ne croim singuri ziua de mâine, așteptăm cu mâna întinsă până și speranța…
Știm că este multă minciună, uneori numai minciună și, totuși, speranța alegătorului că „poate ăștia vor realiza măcar cinci la sută din ceea ce au promis” a rămas același motto al alegerilor.
45 la sută minciună! De atât are nevoie românul pentru a-și da votul. Nici de un kil de făină, nici de un litru de ulei, nici măcar de plicul cu 50 de lei…
Și nu este vorba de faptul că electoratul nu s-a maturizat din punct de vedere politic. Că nu a învățat lecția politică. (Educația politică pe care nu o regăsim în nici o curiculă în școala tinerelor generații pentru a le feri măcar pe ele de acest analfabetism funcțional electoral.) Ci de faptul că avem o uriașă masă de analfabeți electorali. Care nu doar că abia buchisesc acronimele partidelor, dar înțelegerea lucrurilor reprezintă în sine funcțiune la nivel de dotări suplimentare.
Iar instituțiile care ar fi trebuit să stea pavăză între remorcile cu minciuni politice și alegători, au lipsit. Au fost de ajuns doar câteva zile în care CNA să-și suspende, din lipsă coordonată de cvorum, vigilența în fața minciunilor revărsare din spoturile și emisiunile electorale. Rezultatul s-a văzut, chiar membri forumului recunoscându-și contribuția la dezastrul creat.
Toate acestea confirmă că, așa cum nu e de dorit ca un șofer să se urce la volan, nu fără a ști să citească, ci fără a avea minim zece clase, la fel ar trebui să se întâmple și cu votul.
Și nu este vorba doar de cei ce nu știu să citească numele de pe buletinele de vot, ci de cei ce nu au o minimă cultură politică pentru a înțelege lucrurile. Acei analfabeți funcționali (electorali). Și care nu au nevoie de „teste pisa” pentru a ne convinge că nu pot face deosebirea dintre bine și rău.
Oare, pentru a ne maturiza electoral, nu este timpul să dăm de o parte, măcar vreme de câteva cicluri electorale, acest balast de analfabetism care ne trage în urmă? Pentru că, mergând de mână cu submediocritatea la urne, nu facem decât să alimentăm, fie și doar în ziua votului, masa celor mulți, pe care, altminteri, îi ridiculizăm. Și pe care nu doar că îi lăsăm să ne facă nouă rău, dar își fac lor rău, lăsând hazardul, la 27 de ani de democrație, să decidă în numele celor raționali.
Cu un analfabetism funcțional la nivel electoral nu vom putea implementa niciodată votul prin corespondență în România. Iar ceea ce s-a întâmplat la votul prin corespondență al Diasporei a demonstrat că lucrurile sunt destul de grave, sute de voturi fiind anulate din cauza incapacității unor alegători de a fi înțeles o precizare devenită ghicitoare: plicul mic în plicul mare…
Lasă un răspuns