Ale cui interese le slujiți?

Cine nu știe ce înseamnă ce înseamnă un  surogat? Cuvântul a intrat în vorbirea curentă a omului de rând pe vremea când cumpăra salam cu soia și i se spunea că e cu carne de cea mai bună calitate; când i se vindea ovăz prăjit și măcinat și i se spunea că este cafea naturală; când i se spunea că la noi este cea mai adevărată democrație și, în realitate, vedea singur, la tot pasul,  că de fapt e cea mai reprezentativă dictatură și exemplele pot continua. Altfel spus, „surogatul” este un înlocuitor de proastă calitate.

Cuvântul acesta nedorit mi-a revenit în vorbire mai ales în ultimele luni, când văd că tot mai des oficiali americani pripășiți pe la noi ca buni prieteni fac gafe magistrale, pe care era de așteptat să le facă dușmanii. Generațiile trecute de români au plecat pe lumea cealaltă cu speranța că într-o bună zi vor veni și la noi americanii și fericirea se va revărsa peste pământul românesc. Se săturaseră de prietenia-surogat cu vecinul de la răsărit! Mulți au făcut ani grei de închisoare, de muncă silnică, mulți au fost condamnați la moarte și executați, tocmai fiindcă și-au exprimat convingerea că nu mai e mult până vin americanii. Asta în timp ce Roosvelt și Churchill  îi puneau în brațe lui Stalin România și toată Europa de sud-est și centrală!

Și, iată-i că au venit! I-am primit cu brațele deschise și i-am socotit prieteni. Așa au zis și ei despre noi, că le suntem prieteni, numai că vorbele lor nu se potrivesc cu faptele. Iată doar câteva:

Ambasadorul american la Chișinău a afirmat că Unirea dintre România și Republica Moldova nu va putea să aibă loc niciodată, că „Moldova nu e România și nici România nu e Moldova!” Am putea reproduce mai multe afirmații de acest gen făcute de oficialul american. Ne întrebăm, dacă omul știe sau nu ceva din istoria românească? Ne întrebăm dacă stimabilul este prieten al românilor, așa cum se declară americanii, prin conducătorii lor, că sunt prietenii adevărați ai românilor. O afirmație de genul acesta nu ne miram dacă o făcea cineva de la Moscova, fiindcă teoria cum că Moldova ca stat nu se întinde doar între Nistru și Prut, ci între Nistru și Carpați, a mai circulat și înainte de 1989 în vorbirea diplomatică. Și sovieticii voiau „unirea”, în sensul ca Republica Moldova  să-și întindă hotarul până la Carpați! I-a fost atât de frică oficialului american să recunoască adevărul istoric, cum că moldovenii și românii sunt unul și același popor despărțit vremelnic de vitregiile istorice? I-a fost frică să recunoască ceea ce e mai mult decât evident, că limba „moldovenească” este aceeași cu cea românească?

Prietene, spune drept, pe cine ai slujit?

Ambasadorul american la București s-a dus recent în județele Covasna și Harghita, tocmai când maghiarii extremiști de acolo își sărbătoreau ceva. S-a fotografiat cu un grup de maghiari, care susțin ruperea celor două județe de trupul țării; s-a fotografiat cu drapelul „Ținutului Secuiesc”. Asta, în timp ce poporul român se pregătește ca să comemoreze anul viitor o sută de ani de la Marea Unire a Transilvaniei cu Țara-Mamă. Oare, nu a știut oficialul american, că în acea zonă a țării sunt probleme foarte sensibile  și că nu se cuvine să dea apă la moară celor ce vor dezmembrarea României? Oare, nu a aflat el că în Constituția României se prevede că țara noastră este stat „unitar”, clădit pe jertfa a milioane de români, care s-au jertfit de-a lungul vremii pentru a realiza România Mare? Dacă ne este prieten, așa cum se lăudau americani prin conducătorii lor, de ce pune paie pe foc și ne creează probleme? Gestul ambasadorului american l-am putea traduce prin cuvintele: „Transilvania nu e România și România nu e Transilvania!” Îl întrebăm și pe el:

Prietene, spune drept, pe cine ai slujit?

În raportul Departamentului de Stat al SUA pe 2015, este criticată aspru Biserica Ortodoxă Română, pentru că s-au înscris la ora de Religie aprox. 90 la sută dintre elevii României, asta în urma „presiunilor” exercitate de Biserică asupra copiilor, părinților, profesorilor și directorilor de școli. Este criticată Biserica Ortodoxă Română, pentru că s-a opus în mare măsură construirii moscheii turcești de la București. Este criticată, că se opune recunoașterii oficiale a unor culte, care au un număr de membrii de sub 1% din populația României, cum ar fi cultul Bahai sau alte minorități religioase, sexuale etc. Ce mai! Biserica Ortodoxă Română este țap ispășitor pentru tot!

O asemenea atitudine, într-un stat în care aprox. 90 la sută  din locuitori se declară de religie creștină ortodoxă, este o sfidare și o jicnire grosolană. Și iarăși suntem puși în situația de a întreba:

Prietenilor, ale cui interese le slujiți? Prieteni americani! V-am primit în casa noastră ca pe niște prieteni și v-am pus pe masă ce-am avut mai bun. Vă rugăm și vă pretindem totodată să vă comportați și voi față de noi ca popor și față de țara noastră ca prieteni. Norme elementare de bună-cuviință cer asta! În țările civilizate aceste lucruri se învață încă din familie, sau, așa cum se spune la noi, în cei șapte ani de acasă! Haideți să practicăm o prietenie adevărată, ci nu o prietenie – nechezol, o prietenie – surogat! Suntem sătui de astfel de prietenii!

Voi sunteți băieți deștepți și înțelegeți ce vreau să spun!