Cu trei luni înaintea alegerilor parlamentare, PSD conduce detașat, conform unui sondaj național realizat de Avangarde, în septembrie 2016. Dacă mâine ar avea loc alegerile generale partidul social-democrat ar obține peste 40 la sută din voturile românilor, iar în alianță cu ALDE ar avea majoritatea să conducă țara și să dea premierul. Un alt sondaj recent, CIADO arată că PSD ar obține 43 la sută din sufragii, ba chiar 50 la sută în mediul rural. Cum se explică acest paradox al succesului PSD, în ultimele sondaje de opinie, deși presa mainstream, forumurile și Facebook-ul duc o campanie critică furibundă față de partidul lui Liviu Dragnea? La fel a fost și la alegerile locale din vară, presa a fost critică cu PSD, dar Firea a câștigat detașat Bucureștiul, iar în țară social-democrații au câștigat primăriile, consiliile locale și majoritățile județene. Nu putem spune că succesul electoral și în sondajele de opinie al PSD se datorează doar incompetenței și ineficienței guvernului tehnocrat Dacian Cioloș, care a obținut circa „zero” fonduri europene și nu a făcut niciun kilometru de autostradă în anul de guvernare. În oglindă, PNL vine cu o retorică anticomunistă, specifică anilor `90, defazată situației actuale, care nu mai are priză la electorat, iar pe liste încă mai pune dinozauri politici, excluzând promovarea tinerilor în parlament și în funcții administrative. Greșelile de strategie ale PNL au favorizat PSD și USB la alegerile locale.
Nu am fost niciodată simpatizant PSD și nu am votat vreodată cu acest partid, dar trebuie să înțelegem și să descoperim cheia succesului PSD spre inimile unui electorat românesc dezabuzat de criza economică și morală, în altă parte decât în retorica defazată și deconcertată a postacilor plătiți din mediul online. Nu putem să punem creșterea simpatiei față de PSD doar pe un electorat rural și sărac, teoria asta fiind contrazisă de bucureșteni, care trăiesc în cel mai bogat și intelectual oraș din România și au votat cu Firea îmbrăcată în bluză roșie. PSD a câștigat în ultimii ani, în primul rând, și pe simpatia obținută din victimizarea liderilor săi în fața DNA și a justiției. Când Liviu Dragnea a fost condamnat la închisoare cu suspendare pentru că a chemat românii la vot pentru referendumul din 2012 cu „forcepsul”, iar rezultatele acestuia au fost anulate la cererea americanilor și a europenilor komisarului Barroso, electoratul a perceput partidul social-democrat și liderul său ca pe o victimă. În 2009, Traian Băsescu a chemat la referendum, cu aceeași vigoare politică, să se voteze reducerea numărului de parlamentari și nu a fost urmărit de procurori și condamnat de justiție la închisoare. Românii au observat imediat dubla măsură și dedublarea justiției române în funcție de interese ascunse sau „atlantiste”. Victimizarea liderilor PSD a dat bine la electoratul conservator, ca și recentul dosar în care se anchetează de către procurori invitarea liderului laburist Tony Blair de către Ponta la o conferință plătită în România. În această chestiune are dreptate jurnalistul Tolontan, care spune că DNA nu are chemarea legală să „grădinărească” democrația românească, asta se numește poliție politică. În general, absolut toți liderii mari ai lumii sunt invitați contra cost în diferite țări să conferențieze. Vezi cazurile Clinton, Sarkozy sau Kohl plătiți regește de țările în care sunt invitați. Cum pot cuantifica procurorii capitalul de imagine, prin faptul că orice act politic este unul de imagine într-o democrație? În acestă paradigmă justițiară absurdă și contradictorie ar trebui arestați toți parlamentarii europeni și americani că își fac capital politic, întâlnindu-se cu vedetele politice arhicunoscute sau populare pentru a capitaliza la alegeri. Chiar vizita lui Hollande la Iohannis a fost una de imagine pentru capital politic și economic. Ar trebui anchetat președintele francez? Democrația presupune întâlniri și colaborări pentru capital de imagine, care se transformă în capital electoral. Logic! Este esența democrației.
Românii percep deja nuanțat ingerințele serviciilor secrete și a instrumentelor de forță în justiție, ca în anii `80 și nu consideră oportun să se continue în acest fel, adică transformarea serviciilor și a procuraturii în poliție politică. De această nemulțuimire a românilor față de o reîntoarcere la o epocă dictatorială, prin care se conduce țara, ca în anii `50 cu ajutorul forței securității și unor mari puteri externe, a profitat nejustificat de mult PSD. Românii nu vor să mai trăiască experiența kafkiană a comunismului redenumit azi: neo-marxism. Tinerii români nu au ieșit în decembrie 1989 în stradă pentru democrație și libertate, ca azi să fi anchetat și arestat doar că faci politică sau că nu ești de acord cu interesele marilor puteri care acționează arbitrar în țara noastră. Pe această paradigmă favorabilă de nișă încearcă PSD să se situeze profitând de victimizare și oferindu-se public, cu o imagine de redută împotriva ingerințelor instituțiilor de forță și ale capitalelor occidentale în treburile interne ale României. La asta se mai adaugă și o politică dusă de Dragnea de a numi tineri, e adevărat fără prea mare experiență, deocamdată, în fruntea organizațiilor locale (la Cluj, Nasra în locul „baronului” Rus!!!) și centrale, precum și pe listele electorale, fapt ce induce în opinia unor români ideea că nu mai e partidul lui Ion Ilici Iliescu. În problema Diasporei nu s-au dat înlături liderii social-democrați să-l înlocuiască pe Cătălin Rădulescu, care nu făcea față complexității situației și cererilor românilor din străinătate, și să-l numească pe fostul ministru al Diasporei, Angel Tîlvar, unul dintre cei mai capabili, în fruntea PSD Diaspora. Unii spun că Dragnea se ține de cuvânt când promite ceva, posibil ca asta să-l fi făcut un lider maleabil care să poată bată din nou palma cu Victor Ponta, care cocheta cu o mutare de șah la PRU, ce ar fi fost fatală pentru PSD. Iar PRU a câștigat din noile mișcări pe scena politica un procent de trei la sută în sondaje. Este evident că victimizarea PSD de către justiție și presa mainstream, corelată cu imaginea de „redută” în fața ingerințelor cancelariilor occidentale, în cârdășie cu interesele multinaționalelor, precum și slăbiciunea guvernării tehnocrate care s-a dovedit o utopie prezidențială – , au făcut din partidul social-democrat un cocktail electoral exploziv pentru alegerile din 11 decembrie 2016. Lumea nu mai face diferența dintre dosarele de corupție și cele politice, la aceasta a dus incompetența sau greșelile unor factori din servicii și justiție. Justiția făcută în forță în dauna prezumției de nevinovăției a dus la o reacție de negare în rândul electorilor români. Cu încă două sau trei dosare politice deschise pentru invitarea unor personalități ale lumii occidentale în țara noastră, PSD riscă să ajungă spre 50 la sută din sufragiile românilor. Românii se pare că nu au uitat, de asemenea, nici „pomenile electorale” din guvernarea Ponta, dar nici sprijinul financiar acordat bisericilor și mănăstirilor. PSD fără să facă multe lucruri câștigă scoruri în sondaje. Cine credea această „reinventare” electorală în urmă cu un an de zile, după Colectiv?
Lasă un răspuns