În sfârșit, după 36 de ani, o universitate românească, acordă istoriei locul de „primadonă” în rândul științelor umaniste și sociale. În vremea lui Nicolae Ceaușescu s-a organizat Congresul Internațional al Istoricilor, în anul 1980, care a avut un răsunet extraordinar în lumea științifică mondială, fiind patronat și de către un mare istoric clujean, academicianul Ștefan Pascu. Azi, când istoria a fost trecută la statutul de Cenușăreasă a sistemului de învățământ românesc, în care societatea și presa o ignoră, câțiva profesori de la Universitatea „Babeș-Bolyai” s-au gândit cu mult entuziasm și acribie să organizeze un Congres Național al Istoricilor la Cluj-Napoca. Lumea încă nu realizează importanța plenară a acestui eveniment pentru lumea academică românească, când istoria noastră e călcată în picioare de autorități, iar memoria trecutului ocultată de interese funciare internaționale. În vremea când se minte și falsifică cu bună știință, pe bani europeni sau de aiurea și pe directive bruxelleze, istoria națională, când manualele alternative de tip Roller scriu mesaje lozincarde despre vedete de presă sau fițe mondene, nu despre personalitățile sau evenimentele care contează și încrustează trecutul în durata lungă, e un act de curaj și nobil din partea acad. Ioan Aurel Pop sau prorectorul Ioan Bolovan să organizeze un astfel de congres de istorie, reparatoriu pentru istoriografia noastră și util pentru generațiile de tineri transformați în mancurți fără memorie de către pseudo-istoriografia demitizantă de la București.
Mancurtizarea istoriei de astăzi îmi amintește de romanul „Vaporul alb” al lui Ginghiz Aitmatov, o experiență de tip sovietic de a șterge memoria și trecutul pentru ca poporul să-și uite identitatea pentru a se transforma într-o populațiune supusă unor obiective strategice străine. Asta s-a dorit și prin fenomenul demitizării istoriei naționale din 1990 încoace, ca românii să-și uite memoria, identitatea, religia și naționalitatea pentru a deveni niște mancurți fără strategie și finalitate, un fel de populație supusă directivelor neo-marxiste și intereselor komisarilor bruxellezi. E remarcabil că UBB, prin vocea istoriografică puternică a rectorului I.A. Pop reușește să se impună în lumea cercetării istoriei prin organizarea unui Congres Național care merită încurajarea și respectul tuturor istoricilor și a pasionaților muzei Clio. Acest Congres Național de Istorie de la Cluj-Napoca e un fenomen de anamneză a trecutului nostru și un manifest pentru orele de istorie a românilor în învățământul nostru. S-a ajuns din păcate ca la școală, fetele mele să facă ore doar de istoria minorităților, nu de istoria României. Trebuie repusă ora de istoria României în planul de învățământ. Nu ne putem construi viitorul dacă nu ne cunoaștem istoria.
Cu ocazia aniversării a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial pentru eliberarea Transilvaniei, Universitatea Babeș-Bolyai, în colaborare cu Academia Română și Comitetul Național al Istoricilor din România, organizează la Cluj-Napoca, în perioada 25-28 august, prima ediție a Congresului Național al Istoricilor Români (CNIR), cea mai mare manifestare științifică din domeniul istoriei din România în ultimii 36 de ani, după Congresul Mondial de Istorie de la București, din anul 1980. La eveniment vor participa 447 istorici români atât din țară, cât și din Republica Moldova, Ungaria, Serbia, Italia, Austria, Germania, Franța, Israel și Canada. Congresul este structurat în șase sesiuni plenare, 47 de secțiuni și 19 mese rotunde cu teme dintre cele mai diverse. Cu acest prilej se va desfășura și un târg de carte, unde vor expune carte de istorie 15 dintre cele mai importante edituri românești și vor avea loc mai multe lansări de carte. Din nou Clujul oferă direcția României, nu numai în economie și IT, ci iată și în istoriografie în dauna școlii demitizante de la București, condusă de eseiști cu multă imaginație și reminiscențe crude din sovietologia anilor 50, cu influență precară din lumea mondenității europene, excrescență exacerbată promovată de „literatul” Lucian Boia. Clujul merge azi pe linia unei istoriografii solide, ce îmbină clasicul, tradiția și provocările post-modernului într-o armonie aplicată noilor orientări incisive din mediul istoriografic autentic și valoros al Europei intelectuale dintotdeauna, care perpetuează simbolic lumea greco-romană și creștină ca fundament la o construcție științifică în care adevărul e țelul pentru o „historia magistrae vitae”.
Lasă un răspuns