De parcă ar trebui să fie care cumva „tobă” de carte?! Nu! E suficient să-și nimerească iscălitura, numai să nu uite ordinea „apostolică” în grad de oprean, și să aibă, cantitativ, ceva mai multe cunoștințe decât praful care s-a ridicat când au bătut ăștia „tâmpina”. Adică, „darabana”, să nu spună plagiatorii că l-am făcut tâmpițel! Calitatea?! Onestitatea?! Astea ar fi contat dacă l-ar fi chemat doar „Petre”. Și ar fi avut puțină jenă… Dar așa, tobă de îngâmfare academică, în rang de mare doctor oprean, nu a căutat scuze și nici nu a făcut pasul înapoi, ci i-a pus pe alții să caute „portițe”.
Nu doar pentru el, însă! Că turma impostorilor plagiatori „plombaginați” e mare, cu zeci de oi negre parte venal a unui sistem doctoral compromis. El reprezintă dară doar o poliță de verificare a aplicabilității și eficienței soluției de albire doctorală, dar sistemul îl va sprijini cu toate rotițele pentru că așa ar putea fi „decompromiși” și alte lepre ale studiului de garnizoană doctorală.
Mișcarea e dibace, trebuie să recunoaștem! Are chiar ceva din inovația strategică a pieselor camuflate de pe o tablă de șah kaki. De ce să aștepți verdictul unei comisii când poți măscării eventuala fundamentare a deciziei acesteia, nu?!
Că a plagiat ori nici nu, nici nu va mai conta! Pentru că universitatea doctorală izmenar-opreană va pune verdictul eficienței pe masă, nu pe cel al onorabilității, trăgându-ne o rafală militară chiar între ochii umflați de studiu a zeci de generații doctorale.
Și ce dacă a plagiat? Și ce dacă a luat alte volume pe de-a întregul și le-a pus între coperți noi? Nu teza de doctorat dă măsura eficienței lăudatului, ci activitatea de cercetare doctorală!
Este ultima găselniță a unui școli care își apără infractorii științifici. Speram noi, ultimii, dar după o asemena măsură de împărțire a ocalei, îndoiala este, de data asta, mai bine așezată, decât praful de pe toba impostorilor academici.
Universitatea de Apărare a Infractorilor propune dară menținerea titlului de doctor pentru Petre al lui Tobă întrucât „cercetarea ştiinţifică în calitate de doctorand a fost utilă”. Ce mai contează un pic de furtișag la absolvire?!
Doctorandul Petre Tobă a avut o activitate școlar (ne)doctorală de mare răsunet pentru sistemul militar. Asta contează! Ce a făcut el ca învățățel la vârsta a doua! Nu ce a furat într-un moment de (ne)atenție pentru a-și încununa laurii pe CV-ul și fluturașul de salariu.
Acum înțelegem și disperarea lui Victor Ponta. Păi’, cum să i se aplice și lui edictul „anteplagiatus” dacă nu contestă retragerea titlului?! Cum să dovedească (alții, eventual, dar tot pentru el!), că merită menținerea titlui de „dottore” având în vederea eficiența cercetării din timpul doctoratului.
Că pe aia chiar nu mai are cine să o măsoare! Cine să-i numere orele de prezență reală la studiu?! Cine să măsoare utilitatea unei teme „unice”, așadar, fără putința reală de comparare. Că dacă nu s-a mai făcut, și are o „utilitate” fie și cât lingurița într-un ocean al cunoașterii, cine-i poate contesta „valoarea”?
Pentru că, nu-i așa?!, acuza de plagiat se aplică, în noua interpretare, rezultatului cartonat, volumul legat mai mult sau mai puțin strâmb, nu activității de cercetare!
De aceea, dați titlurile înapoi hoților! Eventual, doar să facă dovada unei noi „capturii” între coperțile unei alte teze de absolvire (a acuzei plagiatului inițial!).
Că plagiatul anulează (și, cine știe?, ce edict „plagiatore cum laude dottore” mai urmează!) doar o teză anemică (or, nu se pot tipări altele?!), nu (ne)petrecerea amnezică de pe orele școlii doctorale.
Plagiatori din toate universitățile, uniți-vă! Urmează marele edict al reconsiderării martirajului vostru! Dacă nu, pregătiți-vă: cine va turna un falsificator de carieră, își va păstra titlul, CV-ul și foloasele materiale. Și mâine-poimâine rezolvă un procuror cazurile de plagiat care trebuie soluționate în beneficiul Apărării. Și nu numai!
Lasă un răspuns