Cetatea dacică de la Ardeu („Arde – U”, sau „Cel ce ne va arde, căzând peste noi”) este situată la circa zece kilometri distanță față de stațiunea balneoclimaterică Geoagiu -Băi. După Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Sarmizegetusa Regia, acesta este cel de al treilea şantier arheologic hunedorean ce și-a deschis porţile pentru vizitatorii pasionaţi de istoria antică. Potrivit istoricilor, Cetatea dacică de la Ardeu, cea care datează din secolul I î.Hr, avea un rol strategic, fiind amplasată pe „drumul aurului”, în apropierea vechilor exploatări auro-argentifere din Munţii Apuseni.
În urma efectuării săpăturilor arheologice şi activităţii de cercetare, în zonă au fost descoperite urmele unei fierării dacice, ale unui atelier de bijuterii şi numeroase artefacte antice, printre care o statuie a zeului Mercur şi obiecte decorative din bronz. Şantierul de la „Ardeu – Cetăţuie” este finanţat de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva şi organizat în colaborare cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, prin aportul mai multor experţi arheologi de la cele două instituţii amintite. Cetăţuia-Ardeu este unul dintre monumentele mai puţin cunoscute din judeţul Hunedoara. Este vorba despre situl unei cetăţi dacice unde, prin cercetările arheologice realizate în perioada 2001 – 2010, au fost identificate elementele fortificaţiei, dar și urmele mai multor locuinţe și ateliere. Debutul fortificaţiei dacice poate fi plasat în prima parte a secolului I î.Hr., iar sfârşitul în timpul războaielor cu romanii, la începutul secolului al doilea. În zonă, pe Dealul Judelui şi pe versantul sudic, au mai fost sondate locuinţe aparţinând unei aşezări dacice contemporane cu fortificaţia. Sporadic apar şi obiecte datând din perioada provinciei Dacia, iar din secolul al IV-lea numărul pieselor este mai mare, însă pentru acest orizont cronologic nu au fost identificate complexe (după distrugere, romanii au preluat „locația” fortificată, folosind-o până la retragerea lor). Din Evul Mediu provin o serie de materiale din metal şi ceramică, ce pot fi datate în secolele X-XI, precum şi altele, din secolele XV-XVI. În partea sudică a platoului superior au fost identificate şi urmele unei fortificaţii cu zid din piatră legată cu mortar, ale cărei dimensiuni nu au putut fi estimate în acest stadiu al cercetărilor.Nici un fel de sursă documentară scrisă medievală nu face referire la această cetate. Exegeza istoriografică nu a cunoscut acest obiectiv şi, drept urmare, nu l-a implicat în vreun scenariu de interpretare. Această fostă davă dacică este situată pe un deal cu o altitudine de 450 m, în sudul satului Ardeu.
Situl arheologic cuprinde această înălţime, la care se adaugă „Dealul Judelui” (semn „al celui care ne va judeca”), platou aflat la poalele „Cetăţuii”, precum şi zonele joase, situate la baza dealului, spre sud, până pe malul Văii Ardeului, în locul numit „Gura Cheilor” (pe unde vor scăpa cei aleși, cei puțini). La nord si pe toată latura de vest, dealul este despărțit de înălțimea numită „Cornet”, prin „Cheile Ardeului” – un culoar strâmt, mărginit de pereţi înalţi. Toţi cei patru versanţi sunt abrupţi, ceea ce face ca accesul spre culme să fie dificil. Chiar şi în preistorie, în antichitate şi în Evul Mediu, accesul se făcea, cel mai probabil, pe o cărare îngustă, cu pasul sau eventual cu calul, iar greutăţile erau transportate, probabil în samare, cu măgari sau catâri. O astfel de cale de acces se mai poate vedea pe versantul nordic. Sătenii spun că la mijlocul secolului trecut calea era încă folosită şi urca pe versantul nordic şi apoi urma curbele de nivel pe versantul vestic.
În luna mai 2015, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) din Deva a venit în faţa publicului cu o piesă inedită. Este vorba despre un vas realizat din două piese metalice, respectiv toartă cu buză şi vasul propriu-zis. „La romani astfel de vase erau folosite iniţial pentru libaţie, adică pentru daruri lichide, vin în speţă către zei, dar ulterior au fost folosite şi pentru amestecarea vinului cu substanţe, plante aromate pentru a fi consumate la ospeţe,” a declarat dr. Iosif Vasile Ferencz, cercetător ştiinţific la Secţia Arheologie MCDR Deva. Piesa a fost descoperită întâmplător, cu prilejul lucrărilor de exploatare a pietrei din cariera Ardeu de către un agajat al carierei. Din tot acest vas până la noi au ajuns doar „O bună bucată din toartă şi din buza vasului şi de asemenea puţin din vasul propriu- zis. Păstrează patina sa nobilă, are o culoare verzuie, se văd ornamentele şi de asemenea se vede parţial şi stampila cu numele meşterului, din păcate s-au păstrat doar câteva litere din numele meşterului roman care a confecţionat acest vas”, a mai spus Iosif Vasile Ferencz. Vasul expus a fost descoperit în anul 1971, iar de atunci a fost ţinut în colecțiile muzeului la care publicul nu are acces.
Cetatea dacică Ardeu este un monument istoric mai puţin cunoscut de publicul larg, deși cercetările arheologice sistematice de aici au fost începute în urmă cu 15 ani. Fortificaţia are o vechime de peste 2.000 de ani și poate fi inclusă în cadrul sistemului de fortificații al capitalei geto-dace Sarmisegetusa – Grădiștea Muncelului, pe așa numitul „drum al aurului”. Accesul spre cetate se poate face în present din halta de cale ferată Geoagiu, pe drumul judeţean care duce spre comuna Balşa, sau direct din staţiunea Geoagiu Băi, aflată la circa zece kilometri distanţă de situl istoric. Cariera de calcar aflată în vecinătate amenință viitorul aceste cetăți dacice și de aceea va trebui să își „mute” exploatarea în afara perimetrului de importanță istorică. Sperăm ca forurile competente să asculte glasul poporului ce își dorește protejate valorile trecutului, spre a-și putea cunoaște astfel și viitorul, și vor face un efort în acest sens.
Lasă un răspuns