Statui de bronz romane descoperite în Dacia și aflate peste hotare

Începând din secolul XVIII, dar mai ales în secolul XIX, până în primul război mondial, piesele arheologice descoperite pe teritoriul Daciei romane, în Transilvania, au fost duse în diferite colecții de pe teritoriul Ungariei și Austriei. Ulterior materialul a fost răspândit în toate muzeele mai importante din fostul imperiu Austro-Ungar. Astfel în colecțiile Muzeului Național Maghiar (MNM) – Budapesta ar exista 22 de statui și fragmente de statui de bronz romane descoperite în Dacia. Dintre acestea, doar 20 au putut fi regăsite în inventarele MNM, două fiind absente din păcate.

Enumerăm dintre acestea: statuia Minervei de la Cluj-Napoca, Apollo de la Porțile de Fier, cele două statuete ale zeului egiptean Serapis de la Potaissa, fragmentul de bronz din statueta triadei zeiești egiptene Isis, Harpocrates (zeu al tăcerii și secretului, sinonim lui Horus copil, apare cu un deget ăn dreptul buzelor) și Serapis de la Sarmisegetusa; statueta de taur (Apis?) de la Orșova și mâna votivă sabaziacă de la Jena (jud. Timiș).  Sabazios (sau Sabadios) este numele frigian dat de greci unui zeu venerat la traci (Geți) ca „Eliberatorul” de anotimpul rece. Teonimul este probabil frigian, deoarece în Asia Mică s-au găsit primele inscripții care-l pomenesc sub forma „Saba”, care s-a păstrat și în ebraicul Sabaoth. Se pare însă că grecii l-au preluat pe zeu prin intermediul tracilor (Geților), care-l venerau pe Sabazios în munți, la lumina făcliilor. Zeul a fost adoptat la sfârșitul sec. V î.Hr. de atenieni, cultul lui răspândindu-se apoi, în perioada Imperiului Roman, și în vestul Europei. La traci (Geți) zeul avea atributul htonic al șarpelui, fiind în același timp patronul solar al cailor. Ca zeu venerat de neamul tracilor, neam care iubea cel mai mult caii, este numit de Sofocle în tragedia sa Tereus (fragmentul 523).

Sanctuarele sale din munți aveau forma unei rotonde cu acoperișul deschis („Moara Cerească”; toate sanctuarele și bisericile Geților de Aur au fost rotunde: Rotonda lui Galeriu din Salonic, Biserica Omului de la Adam-Clisi, templul de pe insula Samotrace; iar turlele bisericilor noastre ortodoxe sunt tot rotunde), care permiteau soarelui să lumineze altarele. Noaptea, pe aceste altare ardeau făclii. Urmele zeului se pot descoperi și azi. Astfel, soarele se numește în folclorul bulgar (al vlahilor) „Sabo” în timpul solstițiului de vară. În România, rădăcina „Săbă” sau „Saba” a dăinuit în unele toponime. Grecii și romanii l-au asociat pe Sabazios în special cu Dionis-Bacchus, venerându-l în orfism și în misterele eleusine, dar uneori și cu zeul suprem sau cu soarele. Originea tracică (Getică) a cultului e relevată de amândouă aceste ipostaze: fiul/soțul Zeiței Mamă (Magna Mater), este atât reînnoitorul în ciclul anotimpurilor, cât și stăpânul ceresc al lumii („Morarul” de la Moara Cerească a Lumilor). Enumerarea statuilor de bronz poate continua cu balsamarium-ul de la Porolissum și centaurul de la Sarmisegetusa (Centaurul sau Omul-Cal, ca symbol al Cavalerilor Danubieni şi a şcolii de misterii aparţinătoare de acest ordin cavaleresc). Mai sunt două fragmente de statui de la Bucova; statueta lui Marte (nu se știe locația unde a fost descoperită; undeva în Dacia); statueta lui Hercule și Jupiter Dolichenus de la Porolissum; un mâner în formă de leu (Zeiţa Sarmis – Forţa Vieţii); o aplică cu Victoria în cvadrigă; o aplică cu bustul Minervei – toate trei descoperite la Potaissa; décor de car cu bust de personaj bahic din Cluj; mistrețul din Dacia; mâna stângă a unei statuete din bronz aurit din Luguzău (jud. Arad) și cele două fragmente dispărute (statueta de bronz a unui mistreț descoperită în Transilvania și statueta de bronz cu formă umană descoperită la Cluj). Nici una dintre aceste piese nu provin din săpături arheologice sistematice, toate fiind rezultatul unor descoperiri întâmplătoare, cu ocazia unor lucrări de amenajare, sau construcție, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

În privința piesei excepționale – din punct de vedere iconografic și religios – a fragmentului de bronz descoperit la Sarmisegetuza, cu zeitățile egiptene Isis, Harpocrates și Serapis, acestea apar rar în ipostaza triadică chiar pe întreg cuprinsul Imperiului Roman. Merită menționate trei asemenea reprezentări descoperite de-a lungul timpului: o imagine timpurie dintr-o pictură murală din oraşul Pompei, drahmele emise de împăratul roman Hadrian și un relief în marmură din anticul oraş egiptean Alexandria. Reprezentări în coroplastică, în afară de cea de la Sarmisegetuza nu au fost descoperite până acum în Dacia. Se cunoaște doar un relief de marmură aflat la Muzeul de Istorie a României din București, provenind de la Sucidava (vechea capitală a tribului dacic al sucilor, situată în vatra oraşului Corabia (judeţul Olt), pe teritoriul fostului sat Celeiu. Pe terasa superioară a Dunării se văd încă zidurile de apărare cu opt turnuri complet dezvelite ale oraşului roman târziu Sucidava (secolele IV-VI), care, împreună cu cartierul actual, acoperă o parte a oraşului roman din secolele II-III, mai puţin cunoscut. Aici se găseşte şi piciorul unui pod roman construit peste Dunăre în timpul lui Constantin cel Mare. Inaugurat în anul 328, acesta avea o lungime de peste 2.400 de metri, fiind considerat unul dintre cele mai lungi poduri ale antichităţii). Statuia de bronz cu Harpocrates – Zeu al tăcerii și secretului -, tronând între ceilalți doi zei egipteni Serapis și Isis, descoperită la Sarmisegetuza este datată în a doua jumătate a sec. al III-lea d.Hr. Încă un semn al existenței Vechii Biserici Valaho-Egiptene, a Geților de Aur primordiali…

22 sau 20 de statui și fragmente de statui de bronz romane descoperite în Dacia (Transilvania) sunt acum în colecțiile Muzeului Național Maghiar (MNM) din Budapesta, alături de multe alte tezaure dacice descoperite pe aceste plaiuri. Numai solicitând informația și cercetând depozitele și colecțiile acestor muzee din Ungaria și Austria vom putea să ne reîntregim imaginea despre istoria noastră adevărată, care trece de 7.500 de ani, de la Facerea Lumii (Zidirea).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*