A fost odată ca niciodată… A fost o fată frumoasă, privind lumea cu ochii săi mari ṣi inocenți… Şi, pentru că a avut neṣansa să se nască într-o țară săracă – de fapt, o țară bogată, sărăcită de hoții săi!- a ales, într-o zi, să plece acolo unde nici nu gândise… Departe, peste mări ṣi țări! Făt-Frumos nu a venit în viața ei pe un cal înṣeuat, aṣa cum vin toți feți-frumoṣii… Un bătrân pofticios, un senil, un dezaxat, un pedofil, o grămadă de vorbe care îl surpă chiar ṣi pe Dumnezeu!, i-a luat locul acestuia, din păcate… …Ce s-a ales, însă, de visul său?… Cu inima sfărâmată, a crezut că poate merge mai departe. Că mirajul acelei Britanii despre care auzise numai în filme, va aduce, totuṣi, puțină lumină ṣi în viața ei! Sau, măcar puțină bunăstare, normalitate, tihnă ṣi siguranța zilei de mâine. Andreea, aṣa se numea fata săracă din povestea noastră, n-a ṣtiut niciodată că insula în care plecase era chiar mai păcătoasă decât orice Atlantidă de care auzise vreodată în coşmarurile ei… N-a ṣtiut că iadul o aṣteaptă! A strâns din dinți. Ca orice român pentru care suferința a devenit o obiṣnuință. Ca orice ființă umană care nu se mai poate împotrivi destinului implacabil ṣi plânge, privindu-ṣi pietrele de moară de pe umeri.
Pietrele care i-au frânt aripile, odată. Zborul, de fapt. În țara tuturor promisiunilor, Andreea a fost zdrobită de realitatea cruntă… Un pedofil care comisese chiar incest a fost demascat! Era chiar „Făt-Frumos”-ul său! …Credeți că autoritățile britanice au ținut cont de faptul că o Ființă Umană, Andreea, murea chiar în fața lor? Credeți că a văzut cineva că se sfârşea pe picioare şi avea nevoie de ajutor? Credeți că i-a păsat cuiva de traumele ei? Când mori instantaneu, indiferent de motive, nu mai ai nevoie de explicații. Pur şi simplu, mori! Au ales ceea ce a fost mai uşor pentru ei. Mai confortabil. Mai profitabil. Mai fără perdea. I-au luat copiii! I-au confiscat sufletul, omorând-o încă o dată! Executând-o! I-au furat trei copii!
Mai exişti, Dumnezeule, pe undeva, în fața unor aşa nedreptăți, de nedescris?! “Protecția Copilului” din Atlantida anglicană a crezut că Andreea va uita de copiii săi! A făcut nişte calcule ştiințifice potrivit cărora părinții proscrişi nu au niciun drept asupra copiilor lor, copii care sunt proprietatea statului! Andreea, însă, a dezmințit, minciuna lor. Atunci când inima ta bate pentru copiii tăi, nicio inchiziție nu-ți poate interzice să te gândeşti la ei. Sunt copiii tăi! Sânge din sângele tău! Trup din trupul tău! Suflet din sufletul tău… Aşa că, Andreea a devenit o rebelă, refuzând să uite de copiii săi. I-a căutat. Le-a spus că îi iubeşte. Le-a spus că este gata să moară oricând pentru ei. Ce este mai inuman decât să-i iei unui om propriii copii?! Să te joci cu viața lui, torturându-l, să-l cobori şi să-l urci de o mie de ori pe cruce?!
Andreea a vorbit… A încălcat omerta Serviciului de Protecție a copilului din Anglia! Adică, după ce te omoară, după ce îți iau copiii, trebuie să le mai fi şi recunoscător! Sau, dacă nu poți să-ți exprimi aceste sentimente de gratitudine pentru cei ce s-au jucat cu viața ta, măcar să taci! Să mori în linişte… Au urmărit-o. Au supravegheat-o. I-au ascultat convorbirile telefonice. I-au îngrădit drepturile… (Care drepturi?! Că nu ai drept decât să mori sau să taci!…). Au trimis patru polițişti s-o aresteze! Andreea este o mână de om. M-am mirat, deci. De ce au trimis numai patru tâmpiți, patru gealați, patru medievali s-o aresteze?! Puteau să trimită o companie întreagă cu mitraliere şi lansatoare de rachete, cu aruncătoare de grenade, s-o imobilizeze… Este prea puțin aşa! Pericolul este prea mare pentru ei. A-i fura copiii unei ființe umane, este un act de TERORISM. Dar, ce a făcut scumpa justiție britanică după ce actul acesta de terorism s-a desfăşurat?! (Justiția aceasta care-i aruncă la groapa cu gunoi pe cei care sunt normali, pe cei care se opun promiscuității, pe judecătorii integri care nu vor să încheie un pact cu diavolul…).
Justiția britanică a amendat-o pe Andreea, prințesa noastră (Sic!), dar, a mai făcut un lucru… I-a pus cătuşe, brățară electronică pe picior, ca unui animal hăituit! De ce?! Pentru că-şi vrea propriii copii. Pentru că vrea să le spună că nu i-a uitat. Că se gândeşte la ei. Că îi iubeşte, Doamne! Andreea, bag de seamă, ai devenit indezirabilă!, deranjezi pre mult! Ei nu ştiu însă că te-au înnobilat cu suferința, Andreea! Ei nu ştiu că suntem alături de tine… Şi, suntem mulți! Ei nu ştiu că NOI, niciodată nu vom ceda! Că suntem determinați. Că poporul acesta, român!, se trezeşte, oriunde ar fi! Că vremuri noi ni se arată, Oameni!…
Lasă un răspuns