Oricât de tehnocrați ar fi, dar parcă nu s-ar da nici ei duși de la măcelărie! Păi, unde mai prind fleici așa savuroase?! Că la Bruxelles ori la Strasbourg, se cam dă pe rație Uniunea Europeană. Și funcțiile, și lefurile. Pe când, aici, abia și-au mărit „alocațiile” din huzurul statului în fund. În plus, treburile pentru care s-au trezit puși acolo nu au fost încă rezolvate. Mai sunt multe de desfăcut și reîmpachetat pe directivele primite. Că nu se pierde nimic, nu se risipește nici măcar un vârf de ac. Totul se pune în ordinea unor interese de care țara va afla când nu va mai conta.
Sigur, vor trebui să-și năpârlească ambalajul ăsta strâmt și deja știrb de „tehnocrație” pentru a-și pune straie „noi”. Politice. De fapt, doar să le dea la iveală că le au deja acolo pe sub maieurile ălea de maneliști ai guvernării. Pentru că asta sunt de fapt acești tehnocrați. Niște maneliști care nu cântă nici tehnocratic, nici politic, ci după anumite bilețele de guvernare. Guvernare întru dezagregare…
Pentru că trebuie să rămână la guvernare. Docili și executanți. Așa cum și-ar dori ăia care i-au pus acolo să fie multe alte „executive” din restul ăsta de UE. Doar că un al doilea mandat ca „tehnocrați” nu se va justifica după alegerile parlamentare. Dar nici o transformare fățiș politică nu va izbuti, nu din cauza țării, ci din cauza lupilor care au stat pe margine așteptând ca tehnocrații să le lustruiască fotoliile și să le lase pe mese lucrurile gata aranjate.
Și cum să împaci varza bruxeleză cu mămăliga interesului politic autohton? Simplu! O formulezi ca etapă sub forma unui guvern de „uniune națională”. Unul în care lași și partidelor mai colțuroase în așteptări câteva zgârciuri, eventual în eșalonul doi, prin ministere ori deconcentrate și agenții, păstrând pe masa guvernării un număr suficient de ecusoane sorosist-bruxeleze.
Și chiar va fi de râs să vezi alde PSD ori PNL bătându-se pe funcțiile secundare alocate până mai ieri soluțiilor imorale și umorale. Dar asta ne așteaptă într-o Românie tot mai înstrăinată de noi, acolo unde până și lupii ori șacalii politici de mai ieri or să ajungă să se bată pe resturile azvârlite de la masa unei guvernări desuveranizate.
Iar ordinea de așezare la masa noii guvernări va trebui respectată. Altminteri, organismul principal de epurare a politicii noastre mioritice, departamentul național probruxelez, va săvârși arestările și mișcările necesare ordonării ultimei turme de mioare necumințite. Cele politice. Pentru că, aici s-au înșelat mulți făcători și desfăcători de influențe, ordinele de execuție nu mai veneau de multă vreme din culisele jocului politic autohton, ci din afara lui, (transfrontalier!), totul pentru a asigura culoarele de infiltrare necesare noii ordini europene.
O nouă ordine europeană care a început ca experiment tehnocratic la București… De aici, probabil, și reacția de cal transformat în mârțoagă a principalului partid din România. Care s-a trezit dat la o parte din toate proiectele antamate, fiind trimis să bată țurca dincolo de marginea expirată a tehnocrației.
Adevăratul plan al Proiectului de țară, de toamnă!, a fost dat la iveală de unul dintre vicepremieri. Nu de Vasile Dâncu, politicianul cu guler tehnocrat, ci de Costin Borc, intrat în guvern, după propriile spuse, cu jumătate de inimă. Și care, pesemne, pentru a se dărui țării cu întregul cord, ne anunță viziunea tehnocrată a manipulării maselor după alegerile parlamentare.
Așadar, experimentul noii ordini europene continuă printr-un plan de executiv posttehnocratic sub formula unui guvern de „uniune națională”! Un cabinet UN pentru UE în fruntea căruia se vede chiar portavocea de la București a noii ordini europene, tehnocratul juma-de-inimă, pentru că Dacian Cioloș prea s-a jurat că nu-și politizează mandatul, iar eșecul anunțat al recuperării moștenirii brâncușiene îl va cuminți oricum ca prestanță publică. Sau poate că nu?!
Lasă un răspuns