Ilinca Goia – sau drumul interior de la Julieta, la Ecaterina Teodoroiu

Era în anul 2001 și filmam în Depoul CFR din București scene pentru producția româno – americană „Dracula III: The Legacy / Dracula III: Moștenirea”, partea a III-a a filmului „Dracula 2000“, în regia lui Patrick Louissier (producţie Miramax USA şi Castel Film), alături de o pleiadă de actori americani, ca Jason Scott Lee, Roy Schnaider, Jason London şi Rutger Hauer. Eu interpretam pe Vampirul Bruno. A fost o experiență unică: în film mi se taie capul la un moment dat, iar pentru acest efect am lucrat cu o echipă deosebită ce mi-au făcut mulaj după întregul bust, „construind” un alt George Grigore din silicon, ce urma să „moară” în acest film. Acolo am întâlnit-o pe actrița Ilinca Goia, ce interpreta pe Marta, un vampir de natură feminină. Am urmărit-o cum își construiește personajul cu meticulozitate și atenție, cu se oferă să facă personal scenele ce ar necesita prezența unui cascador profesionist, cum își pune amprenta unică a personalității sale asupra caracterului interpretat. Așa cum mie mi s-a luat mulaj dentar pentru crearea colților de vampir, Ilinca Goia a trebuit să poarte – în afara colților, într-un fel „obligatorii” – , lentile de contact de culoare roșie. A mers suspendată în cabluri peste trenurile staționate în Depoul CFR, a făcut salturi de pe un peron pe celălalt, într-un cuvânt a fost spectaculoasă. Filmul a apărut târziu, în anul 2005, dar miracolul acelor zile de filmare unice nu aveau să se mai întoarcă așa curând.

Am urmărit apoi de la distanță și admirativ cariera colegei actrițe Ilinca Goia și m-am bucurat de șansa și efortul susținut ce au ajutat-o în cariera sa. Despre Ilinca Goia vă pot spune că s-a născut pe 6 martie 1969, în București, în familia unei profesoare și a unui inginer și are un frate mai mare. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București (UNATC) în 1992, la clasa profesorilor Florin Zamfirescu și Doru Ana. Pasionată de teatru din adolescență, a colaborat cu Teatrul Podul (1987 – 1990) și a jucat în două spectacole regizate de Cătălin Naum, în rolul Julietei din „Romeo și Julieta” de William Shakespeare (1988) și al Oanei din „Ștefan Vodă” după Barbu Ștefănescu Delavrancea (1987). „Imediat după absolvirea facultăţii am plecat peste Ocean şi am jucat în două spectacole în San Diego, California – iar pentru rolul Leah din „Dybbuk”, am fost răsplătită cu „Premiul Criticii din Los Angeles”. A fost botezul de foc, mi-am dovedit că-mi pot face meseria bine şi în altă ţară, am căpătat recunoaştere internaţională şi încredere. Iar peste un an m-am mutat pe coasta de Est, la New York, unde fiind bursieră am urmat cursurile unei şcoli de musical. Era chiar pe Broadway – se numeşte „The American Musical and Dramatic Academy”, una dintre cele mai bune şcoli postuniversitare de gen din lume, cu sucursale şi-n Marea Britanie, Olanda… Într-un timp foarte scurt (opt luni) am studiat toate partiturile spectacolelor importante de pe Broadway şi sunt încântată să vă spun că pentru mine această specializare şi-a depăşit menirea de canalizare într-un singur gen. Mi-a dăruit o libertate de expresie, o dragoste de perfecţionare şi în acelaşi timp, foarte important, o disciplină de fier. Unul foarte feminin şi pământesc. După primele două luni la New York m-am întors în ţară şi am făcut un spectacol ca să pun în valoare ceea ce învăţasem dincolo de Ocean. Spectacolul „Misterele Londrei”, la Teatrul „Nottara”, un musical românesc adaptat după „Pygmalion”, de G.B. Shaw, şi regizat de Dominc Dembinski, unde am jucat rolul Elizei Doolittle, florăreasa care ajunge „cucoană”. Lucrând cu Dominic, descoperindu-mă şi descoperindu-ne, ne-am îndrăgostit unul de altul şi ne-am legat vieţile. Apoi însă a trebuit să plec iarăşi la New York pentru că mai aveam un an de stagiu. Dominic s-a ferit să mă oprească din drum, intuind că orice hotărâre trebuie să fie numai a mea. Şi a avut dreptate: de abia acolo, a treia oară în America, în mijlocul acelei metropole frumoase şi demente, mizerabile şi fascinante care este New York-ul, s-a declanşat mecanismul de care vorbeaţi şi care mi-a spus: acasă! Acasă înseamnă alături de părinţii mei, de frate-meu, rădăcinile… dar mai ales în acea clipă România însemna alături de Dominic, pentru că îl iubeam, pentru că voiam căsnicie, voiam copil, voiam ţara mea. Am ales în perfectă cunoştinţă de cauză.”

După absolvire a jucat pe scena Teatrului Național din București, teatru cu care colabora deja din 1989. Deasemenea, a jucat și pe scena de la Teatrul Nottara din București. A debutat în cinematografie în 1988, cu rolul Martei din „Rochia albă de dantelă” (1988; regia Dan Pița) și a continuat cu „Momentul adevărului” (1989; rol Ilonka), „Dreptatea” (1989), „Lurking Fear”/„Teama ascunsă (1994) – rolul Natalie (regia Courtenay Joiner), „Craii de Curtea Veche” (1995; rolul Ilinca Arnoteanu / Vanda; regia Mircea Veroiu), Profesoara (Miss Henderson) în „Copilul Midas” (regia Denis Decoteau; 1995),  Casandra în „Profanii” (regia Ted Nicolau; 1997), Ecaterina Teodoroiu în „Triunghiul Morții” (1997; regia Sergiu Nicolaescu), Elizabeth în „Talisman” (regia Denis Decoteau; 1998), Sebastiana în „Sindromul Timișoara” (regia Nicolae Oprișenescu; 1999), Catherine în „These” (regia Robert Cuq; 2000), Martha în „Dracula III: The Legacy / Dracula III: Moștenirea (2001, regia Patrick Luissier), Soția în „Ce lume veselă” (regia Malvina Urșianu; 2002), Manya în „Femeia visurilor” (regia Dan Pița; 2004), Roberta în „Manipularea” (2000), Catherine Katz în Meurtres sous hypnose (2001) Beatrice în telenovela „Lacrimi de iubire” (2005), Mania în „Femeia visurilor” (2005), Sofia Damian în „Om sărac, om bogat” (2006), a apărut ca Beatrice Luca în „Lacrimi de iubire” – (filmul; regia Iura Luncașu; 2006), a fost Bianca, în „Durere de copil” (2006), apoi Carmen în premiatul film „Poziția copilului” (2013; regia Călin Peter Netzer), Secretara CIA în „The Dying of the Light” (regia Paul Schrader; 2014), Nika în „Three way week” (regia Bruno Copoola; 2013), etc.

S-a remarcat și la televiziune în rolurile Anișoara din piesa  „Marcel&Marcel” de Al.Kirițescu (regia Dumitru Dinulescu; 1992),  Magda din „Ultima oră” de Mihail Sebastian (regia Dinu Cernescu; 1993), Alina în „Celula poetului dispărut” de I.Naghiu (regia Silviu Jicman;1994), Aranca în „Aranca” de Cezar Petrescu (regia Dominic Dembinski; TVR; 1995), Dorina în „Șarpele” de Mircea Eliade (regia Viorel Sergovici; 1996), Fata frumoasă și Actrița în „Scrisorile prietenului“ după A.E.Baconski (regia Mircea Veroiu; TVR; 1995), Femeia în „Baladă în Gerar“ (scenariul și regia Dominic Dembinski; TVR Cultural; 2000), Oana și Roberta în serialul „Jurnalul Robertei” – scenariu de Felix Rizea (regia Vali Hotea; TVR; 2000), Recital de poezie de dragoste –„Poesis” (2002),  Spectacol pascal – Recital de poezie „Gellu Naum” (2003), Mașa în „Trei surori” de A.P. Cehov (în seria „Neuitatele personaje”, eseu cinematografic de George Banu și Dominic Dembinski; TVR; 2003), Cântăreața din „Ges Romano” – etnofeerie TV (regia Dominic Dembinski; TVR; 2004), Mama din „Speranță pentru Cezar” (regia Sorin Militaru; Acasă TV, 2006), Ioana din „Iubitul meu e țigan!” (din seria „Liber pe contrasens”, regia Dominic Dembinski; TVR; 2007), Alexia Popescu din „Doctori de mame” (regia Shani Grewal, Peter Kerek; Acasă TV; 2008), Psihiatra din „Vine poliția” (regia Dragoș Buliga și Ana Maria Colțeanu; Pro TV; 2008), Hedda Tesman din „Hedda Gabler” după Henrik Ibsen (regia Dominic Dembinski; teatru tv la TVR; 2013), etc.

Bogata sa experiență profesională cuprinde spectacole în teatrele de repertoriu din: San Diego – Civic Light Opera, Repertory Theatre și București: Teatrul „C.I.Nottara”, Teatrul Româno-American „Eugene O’Neill” și Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București, sub semnătura unor importanți regizori precum: Todd Sallovey, Noel Craig, Andrei Șerban, Dominic Dembinski, Mircea Cornișteanu, Ion Cojar, Grigore Gonța, Eliot Swift, Gelu Colceag, Felix Alexa, Alice Barb, Anca Ovanez, Claudiu Goga, ș.m.a.. De asemenea biografia profesională a tinerei actrițe cuprinde o bogată activitate cinematografică și de televiziune unde a interpretat numeroase roluri principale sub bagheta unor regizori de prestigiu dintre care amintim: Dan Pitza, Andrei Blaier, Mircea Veroiu, Sergiu Nicolaescu, Nicolae Oprițescu, Malvina Urșianu, Ted Nicolau, Patrick Luissier, Dominic Dembinski și Viorel Sergovici, Valentin Hotea, Dinu Cernescu, Silviu Jicman, ș.a..

A participat cu spectacole și recitaluri la diverse manifestări de cultură teatrală precum: Festivalul Femeii Balcanice din Thessaloniki (Grecia), Festivalul de teatru de la Milano (Italia), Quartier d’Ete la Paris (Franța), Bienala de teatru din Sao Paolo (Brazilia), Open Stage Festival la Târgu Mureș (1992; România), Altfest (Bistrița; 1999), Unidram la Potsdam (2001; Germania), sau Alternative Theatre Festival în Rasgrad (2000; Bulgaria), In memoriam „America alive 11.09.2001” (regia Alexa Visarion; 2002), Festivalul Național de Teatru „I.L.Caragiale” – București (2003), Festivalul Artelor la București (2004 – Recital de poezie franceză), Săptămâna culturii române la Tel Aviv (2004; Israel) sau Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu. Printre premiile și distincțiile obținute se numără: Premiul de debut la Festivalul de film de la Costinești (1991; pentru rolurile din filmele „Rochia albă de dantelă” și „Momentul adevărului”), Premiul „Drama-Logue” acordat de Colegiul Criticilor din Los Angeles pentru Cea mai bună actriță într-un rol de dramă (pentru rolul Leah din spectacolul „Dybbuk”), titlul de Societar de Onoare al Teatrului Național din București și decorația „Ordinul Meritul Cultural” oferită de Președintele României (2004), Medalia de onoare „Prieten al păcii și oamenilor” conferită de Federația Evreiască din România (2011), Premiul „Ursul de Aur” la Festivalul de Film de la Berlin pentru filmul „Poziția copilului” în regia lui Călin Petre Netzer (2013),  Premiul UARF de excelență „Clacheta de Aur” pentru rolul Carmen din filmul „Poziția copilului”(2014), Premiul Gopo pentru Cea mai bună actriță într-un rol secundar – Carmen din filmul „Poziția copilului” (2014), Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol de teatru TV pentru „Hedda Gabler” (2014), etc..

Rolurile care l-au venit ca o „mănușă” de-a lungul carierei sale:  Lucia Bayard din spectacolul „Prânzul cel lung” de T.Wilder (regia Florin Zamfirescu – Studioul Cassandra; 1991), Veta din „O Noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale (regia Doru Ana – Studioul Cassandra),  Celia din „Cum vă place” de W.Shakespeare (regia Florin Zamfirescu – Studioul Cassandra; 1992), Wanda din „Gaițele” de Al.Kirițescu (regia Florin Zamfirescu – Studioul Cassandra). A urmat apoi experiența de la San Diego (SUA) de la „Old Globe Theatre”, cu personajele Regine în „Strigoii” de Henrik Ibsen (regia James O’Brian; la „Civic Light Opera”, în 1992), Anna în „Scripcarul pe acoperiș” de J.Kander și Ebb (regia Noel Craig; 1992; la San Diego Repertory Theatre), Leah în „Dybbuk“ de Solomon Anski (regia Todd Salovey; 1993). A urmat – atât de firesc – școala de teatru a New York-ului cu activitatea scenică de la A.M.D.A. din anul 1993: rolul Beverly din „Cutia cu umbre” de Michael Cristofer (regia Tim Riley), rolul Ioana D’arc în „Bunul rege Charles” de L.Grossman și H.Hackady (regia Brian Aschinger), rolul Desiree în „Mica Serenadă” de S.Sondheim (regia Elaine Petricoff), Abigail în „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller (regia Tim Riley). În anul 1994 interpretează caracterele: Maria Magdalena în „Jesus Christ Superstar” de Andrew L.Weber (regia Elaine Petricoff), Marion în „Ziua Tatălui” de Oliver Hailey (regia Judy Lee Vivier), Macavity în „Cats” de A.L.Weber (regia Elaine Petricoff). În anul 1996 își asumă personajele: Reno în „Anything Goes” de Cole Porter (regia Brian Aschinger) și Hangița în „Zorba” de J.Kander și F.Ebb (regia Elaine Petricoff). Dintre spectacolele jucate pe scene profesioniste din București vom putea menționa pe cele de la Teatrul Național „I.L.Caragiale”: Liza în „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, (1989; regia Ion Cojar), în 1990 – Corul feminin din „Trilogia Antică” după Eschil, Sofocle și Euripide (regia Andrei Șerban), Aldonza în „Omul din La Mancha” de J.Darion și M.Leigh (regia Ion Cojar 2000), Desdemona în „Othello” de W. Shakespeare (regia G. Gonța; 2001), Fanelly și Aglăița în „Mofturi la Iunion” de I.L.Caragiale (regia Gelu Colceag; 2002), Curtezana în „Legenda ultimului împărat” de V.Nicolau (regia Alice Barb), Alexandrina în „Crimă pentru pământ” de Dinu Săraru (regia Grigore Gonța), Mașa în „Trei Surori” de A.P.Cehov (regia Iuri Krasovski), Magda Minu în „Ultima Oră” de Mihail Sebastian (regia Anca Ovanez Doroșenco; 2003), Velma Kelly în „Chicago” de John Kander, Bob Fosse și Fred Ebb (regia Ricard Reguant; 2005), Francesca în „Patimile Sfântului Tommaso D’Aquino” de A.M. Stefanescu (regia Grigore Gonta), Heavenly în „Dulcea pasăre a tinereții” de Tennessee Williams (regia Tudor Mărăscu), Maria Sinești în „Jocul Ielelor” de Camil Petrescu (regia Claudiu Goga; 2007), Cocoana Smaranda – din „Molto, gran’ impressione” de Romulus Vulpescu (regia Dan Tudor; 2009), Diane – din „Tectonica sentimentelor” de Eric Emmanuel Schmitt (regia Nicolae Scarlat; 2009), etc. La Teatrul „C.I.Nottara” din București a jucat rolurile: Nora în „O casă cu păpuși” de Henrik Ibsen (regia Mircea Cornișteanu; 1992), Eliza în „Misterele Londrei” după G.B.Shaw (regia Dominic Dembinski; 1995), Camelia în „Acești nebuni fățarnici” de T.Mazilu (regia Dominic Dembinski; 1998), Femeia slabă în spectacolul „Da-Da-Dans” de Florin Fieroiu și Theodor Cristian Popescu (1999), Nicole în „Scenariul” de Martin Crimp (regia Silvia Ionescu;1999), Cavalerul în „Travestirea” de Marivaux (regia Alexandru Colpacci; 2000), Elenora în „Vino la pod, iubita mea” de Kiszely Gabor (regia Alexandru Repan; 2001), Târfa în „Hora Iubirilor” de Arthur Schnitzler (regia Felix Alexa; 2002), Chloe în „Vrei să mor în locul tău?” de Terrence McNally (regia Vitalie Bichir; 2014). La Teatrul Româno-American „Eugene O’Neill” a jucat Gwen în „5 Iulie” de Lansford Wilson (regia Elliot Swift; 1995).

Printre rolurile importante ale carierei sale unul de referinţă a fost cel al Ecaterinei Teodoroiu din „Triunghiul morţii“ (1999), film regizat de Sergiu Nicolaescu. Cum s-a „născut” acest personaj cu valențe istorice? „M-am documentat mult pentru rolul Ecaterinei Teodoroiu. Sergiu Nicolaescu mă dojenea, îmi spunea: „Nu asta e ce vreau de la tine, să arăţi exact ca ea ori să ştii exact ce citise sau nu citise“. Eu însă am nevoie să mă documentez, îmi place să fac asta. Dacă nu mă făceam actriţă, poate mă făceam arheolog. E un tip de cercetare care mă interesează şi cred că se şi înrudeşte, de fapt, cu actoria. Altminteri, fiecare rol îţi cere muncă şi studiu.”

Și cum teatrul și-a pus amprenta și pe viața sa personală, Ilinca Goia și-a cunoscut în 1988, la faimosul Teatru Podul, pe când interpreta rolul Julietei din spectacolul Romeo și Julieta de William Shakespeare, pe regizorul Dominic Dembinski, cel care îi va deveni soț. S-au îndrăgostit însă mai târziu, când ea era deja actriță a Teatrului Național. În anul 1996 Ilinca trebuia să plece la New York, la Academia Americană de Musicall și Artă Dramatică. A plecat, dar mai întâi însă s-au logodit. S-a întors destul de repede din SUA și s-au căsătorit, iar în anul următor se năștea fiul lor, Nikita Andrei. Mariajul lor s-a bazat întotdeauna pe onestitate și adevăr, se înțeleg din priviri și formează un cuplu admirat de toți ceilalți. În anul 2010, la „Gala Premiilor VIP”, celor doi li s-a decernat premiul „Cuplul în teatru”.

Actrița Ilinca Goia este extraordinară ca om, ca femeie, ca actriță. A reușit totul doar prin talentul și munca ei. Să îi dorim succes pe mai departe!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*