Magistrata Florica Român a depus o plângere penală împotriva lui Hans Klemm, ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, şi a lui Valeriu Zgonea – fost preşedinte al Camerei Deputaţilor -, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă. În mod normal, acţiunea ar fi trebuit să declanşeze un seism, dar, în România, conform uzualei proceduri a ţintelor false, totul a fost redus la stadiul de „fâs!”. Escaladarea până la paroxism şi abaterea atenţiei de la reala semnificaţie a „Cazului Condrea”, anihilarea debilelor încercări de producţie internă corelată cu achiziţiile preferenţiale şi ilicite din „Sănătate”, molfăiala prezidenţială autistă emisă la inaugurarea unor „Aripi” frânte înainte de zbor şi, recent, „Cazul cetăţenului Mihai” & „casa regală” (una dintre ele) a Republicii România, declarată rău-platnic de taxe şi pusă pe lista ruşinii datornicilor A.N.A.F. au fost uzualele diversiuni procedurale de învăluire în ceaţă. Apropo de discursurile prezidenţiale, deşi se spune că marelui mut nu-i place să fie întrerupt când tace, tare mi-aş dori să am posibilitatea de a-i schimba fiţuicile după care-şi silabiseşte „cugetările”. Doamne, ce „panama” ar ieşi!…
„Am trimis o plângere penală la D.N.A. pe dată de 18 mai 2016 […] împotriva numiţilor Hans Klemm, Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, şi Valeriu Zgonea, Preşedintele Camerei Deputaţilor, pentru comiterea infracţiunilor de cumpărare, respectiv trafic de influenţă, solicitând în acelaşi timp luarea în considerare a arestării preventive a acestora […] Plângerea se bazează pe faptul real că în conferinţa de presă comună din 13 mai 2016, aceştia au recunoscut public că şi-au folosit influenţă pentru a promova şi urgenţă adoptarea unor legi, susţinute de S.U.A. […]. Sunt judecător de peste 20 de ani și știu că diplomații beneficiază de imunitate deplină, iar parlamentarii au imunitate specială. Prin cererea de față am dorit să dovedesc cât de ușor se pot construi «compuneri» penale în sezonul denunțurilor, dar și a arăta cât de ușor este să vorbești despre «egalitate în fața legii» când te bucuri de imunitate deplină. Oricare altă persoană care ar fi fost în poziția ambasadorului american Hans Klemm și recunoștea public că și-a folosit influența asupra președintelui Camerei Deputaților […] era automat «săltat» de mascați, reținut și băgat la tubulatură, la «Beciul Domnesc» […] Conform art. 292 Cod penal şi poziţiile publice ocupate de cei doi şi gravitatea faptelor mai sus expuse, va solicit să aveţi în vedere disp. art. 202, alin. 4, lit e, Cod pr. penală şi, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, să procedaţi în consecinţă […] considerăm că se impune punerea în discuţie a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a celor doi. Vă solicităm, în concluzie, să analizaţi cele de mai sus şi să acţionaţi în consecinţă. Florica Român, 18 mai 2016”. Faptul că „Judecătoarea Florica Român este, la rândul ei, judecată […]”[2], este altă poveste, însă infracţiunile comise de cei doi oficiali menţionaţi rămân.
Repetatele ingerinţe ale ambasadorului S.U.A. la Bucureşti, Hans Klemm, în problemele interne ale României nu pot fi acceptate din partea unui diplomat, dar, în „no mans land”-ul Ro-2016, „Dreptatea Justiţiei” a fost trimisă la „studii” în străinătate, pe durată nedeterminată. Gafelor şi dicteurile ambasadorului american de la Bucureşti i se pot alătura statutul României de colonie şi de „oaie neagră a lumii”, insinuat de senatorul republican, John McCain. Acesta, în cadrul unei dezbateri electorale pentru tronul american a afirmat: „Chiar dacă Donald Trump va deveni preşedinte, sistemul democratic de control instituţional funcţionează în Statele Unite. Eu cred în continuare că avem instituţii guvernamentale care vor ţine sub control o persoană care ar încerca să îşi depăşească atribuţiile constituţionale. Nu suntem România!”. Între două vacanţe, Preşedintele României, în loc să solicite administraţiei S.U.A. rechemarea de la post a reprezentantului lor la Bucureşti, doarme în papucii statului şi visează la viitoarele „vizite oficiale” pe alte meridiane, secondat – nici nu se poate altfel – de nelipsita sa consoartă. Precizare: în „agenda de lucru” de la Cotroceni-Vila Lac 3 nu se aminteşte dacă şi când ar fi posibilă programarea unei vizite oficiale a cuplului K&Ca şi în România. Până atunci, parteneriatul strategic cu S.U.A. funcţionează „loial şi elegant”.
Totuşi, pentru orice eventualitate, să ne rugăm Celui de Sus să ne apere de vreun cadou similar cu cel cu care s-au pricopsit recent alţi aliaţi ai S.U.A., în provincia Alep, la graniţa cu Turcia, când s-au trezit cu bombardeaua unchiului Sam pe cap. La noi, precedentul a fost creat cu 72 de ani în urmă, pe 4 aprilie 1944. E adevărat, era război, totuşi, nu pricep de ce românii le-au făcut piloţilor americani monument în Cişmigiu pentru uciderea celor 2.942 de civili. „Doamne, ocroteşte-i pe români!”.
Una dintre „casele regale” autodenumite, autodeclarate şi împuiate pe teritoriul geografic naţional, în cazul de faţă, cea sub titulatura casa regală a Republicii România „contestă în instanţă datoria pe care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) reclamă că o are de plătit”. Avocaţii senectuţii sale Mihai (dacă o mai fi în viaţă?) cer suspendarea datoriei. „Săraca” casă regală! A câta oară se face de ocară?! Troglodiţii adăpostiţi sub absurda denumire „Biroul de presă al majestăţii sale”, disperaţi că li se smulge halca din care se înfruptă de ani buni, au intrat în stare de alertă generală şi, cu disperare paroxistică, contestă datoriile vampiricei „case regale” faţă de bugetul României. Fostul rege, prin sugativele sale „regale”, figurează pe lista datornicilor A.N.A.F. cu o datorie de 4.107.135 lei. N-or fi avut schimbat să-şi achite taxele sau, conform tradiţiei, urmaşii tronului din locul acela discret „Wo der Kaiser zu fuß gehet” au doar mână de luat, nu şi de dat? Dacă plătesc datoriile către statul român, cu ce să mai organizeze sindrofii, plimbări şi paranghelii cu decoraţii anacronice? Căror atei să mai dea Frau Margareta „Nihil sine Deo”? La muncă, paraziţi, nu cu ochii după bunurile naţiunii!
După infamul Tratat România-Ucraina, negociat şi parafat în 1997 de echipa Emil Constantinescu-Adrian Severin (motiv temeinic pentru a fi deferiţi Justiţiei şi judecaţi pentru „Trădare de ţară”) şi după repetatele şi dăunătoarele întâlniri Iohannis-Poroşenko, relaţiile bilaterale tind spre o pronunţată „creştere negativă” a drepturilor românilor în Ucraina. Cum s-a urcat pe scaun, Poroşenko a anulat statutul limbii române ca limbă regională, şeful statului român zâmbeşte tâmp, în timp ce Agerpress ne informează: „Memorialul ostașilor români, inaugurat în 2008, care marchează o groapă comună cu trupurile neidentificate ale «400 de martiri ai neamului asasinați de N.K.V.D. în 1941 și 695 de soldați români căzuți în Al Doilea Război Mondial », este închis cu lacătul. […] De arborarea Drapelului românesc nici nu poate fi vorba, iar sentimentul pe care îl ai după câteva zile de ședere în Cernăuți este că a existat și încă există o politică a pașilor mărunți prin care se îndepărtează elementul românesc din zonă. Oamenii trag un semnal de alarmă și avertizează că « acum se decide soarta comunității și dacă nu se face ceva urgent, în câțiva ani ne vom pierde »”.
Cetăţeanul român „Alexandru Teodoreanu […] a fost declarat « persona non-grata » în Ucraina. În dimineaţa zilei de 10 iunie 2016, la punctul de frontiera Siret, fără a i se comunica vina, ci doar durata interdicţiei: « cel puţin cinci ani ». Alexandru Teodoreanu se alătură unei liste din ce în ce mai lungi de oameni de cultură, scriitori, cercetători şi jurnalişti interzişi în Ucraina – dintre care îi amintim pe ziariştii Simona Lazăr, Valentin Ţigău şi pe regretatul cercetător Vasile Ilica […], pentru care Ministerul Afacerilor Externe al României nu a reuşit să intervină pentru a le schimba statutul şi apăra drepturile […]”.
Am sunat la M.A.E. şi la Preşedinţie, dar robotul, programat probabil să fie în deplin acord cu apetitul verbal al marelui mut, a răspuns că cele două numere apelate nu au „căsuţă vocală”. Li s-a luat „maul”!
Lasă un răspuns