Monedele geto-dacice de argint din Tezaurul de la Băbeni

Undeva în perioada 2014 – 2015, un bărbat din comuna Topliceni, satul Băbeni, în timp ce își ara pământul a descoperit un tezaur monetar. Conform arheologilor, este vorba despre 11 monede geto-dacice din argint. Descoperirea este una valoroasă prin unicitatea ei. „Suntem încreză­tori că avem de a face cu un tezaur dacic, pentru că în toată România s-au descoperit până acum doar 17 monede asemă­nătoare, dar în locuri diferite. Faptul că la Topliceni monedele erau în același loc este un lucru rar. Interesant este că ele sunt mai grele decât cele desco­perite până acum, au 10-12 grame, față de trei-patru grame. Ele se fabricau prin batere cu o ștanță. Pe o față este ștanțat capul lui Zeus cu lauri, iar pe cealaltă un călăreț, probabil o imitație a imaginii lui Filip al II-lea, pentru că geto-dacii au imitat monedele macedonene. Aceste monede au dispărut în momentul în care au fost înlocuite cu cele romane. De obicei ele erau îngropate în momentul izbucnirii unui conflict. Cel mai probabil, dețină­torul lor a murit și nu a mai apucat să le dezgroape”, a spus arheologul Sebastian Matei de la Muzeul Județean de Istorie din Buzău. De asemenea acesta a mai menționat faptul că pe locul unde s-a descoperit tezaurul se va deschide un șantier arheologic în viitor.

Localitatea Băbeni se află în județul Buzău, din zona Munteniei. Ea face parte din comuna Topliceni și se află pe malul râului Râmnicu Sărat. Prima atestare documentară a satului datează de la 22 mai 1581, când domnitorul Mihnea Turcitul i-a întărit lui „Voico din Niculești” ocină în Bărăști, din partea lui „Radu din Băbeni”. „Dicționarul județului Râmnicu Sărat” scris de Grigore Dănescu menționează că satul își trage numele de la pădurea Baba (cu sens de Cea bătrână). Același dicționar, integrat mai apoi în Marele Dicționar Geografic al României arată că localitatea Băbeni era la sfârșitul secolului al XIX-lea reședința unei comune care avea în componență cătunele Băbeni, Drăghești și Răducești, având o populație totală de 1034 de locuitori. În comuna Băbeni funcționau 2 biserici — una era cea a Mănăstirii din Băbeni, zidită în 1703 de către Dotie sin Nică, și care deținea la rândul ei o moară; și o alta în Drăghicești, zidită în 1747 — precum și o școală de băieți cu 36 de elevi. În 1925, comuna Băbeni este transferată în plasa Dumitrești. În 1950 comuna Băbeni a trecut în componența raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău, iar apoi, după anul 1968, din regiunea Ploiești. În 1968 satul Drăghești a fost inclus în satul Băbeni, iar comuna Băbeni a fost desființată. Satele Băbeni și Răducești au intrat în componența comunei Topliceni, transferată apoi la județul Buzău, unde se află și astăzi.

Monedele descoperite înfățișează pe avers un cap uman cu barbă și cunună de lauri (Zeus, sau „Cel Bătrân”, Moșul, Cel învingător pentru această Lume), iar pe revers un călăreț cu calul la trap (Mesagerul, semn și symbol al Cavalerului Trac, Danubian, Zamolxian) și o monogramă în forma literei X („necunoscuta?; Steaua care va veni din noaptea cosmică?”). Se declară că sunt imitații macedonene. Oare nu aveau imaginație geto-dacii, sau copiau pur și simplu un model de monedă ce avea un mesaj symbolic pe care îl cunoșteau și îl susțineau și ei? Cine erau macedonenii după care se spune că „plagiau” geto-dacii imagistica monedelor lor? Dacă urmărim filonul istoric vom constata că macedonenii făceau parte din marea familie a tracilor, aparținând și ei ca seminție din marea „păstaie” a Geților de Aur primordiali. Legenda simbolurilor de pe aceste monede era înțeleasă de toate popoarele din jurul Mării Getice (Marea Neagră). De aceea exista și o variație geto-dacă a așa ziselor copii a monedelor macedonene (a.s.v. moneda „Călărețul cu pasăre” din Tezaurul de la Jiblea, asemănător ca imagine cu falera din Tezaurul de la Surcea). Zeus (Cel bătrân) era înlocuit câteodată cu Apollo (Cel Tânăr), sau Lumea Veche va fi înlocuită cu Lumea cea Nouă (Zidirea din Nou). Calul mai reprezenta și mesagerul, sau „venirea celui tânăr” în viteză (Nașterea Mântuitorului), împreună cu Steaua sa (semnul lui „X”, ca locație pe cer, sau tridentul, ca armă ce va lovi pe neașteptate). Dacă macedonenii au fost cei care au bătut prima monedă cu această imagistică, get-dacii au dus pe mai departe „mesajul” încifrat pe aceste monede. Tot ce era făcut din aur, argint sau marmură (material scumpe) avea codificat în simboluri mesajul milenar al Geților de Aur primordiali. De aceea omul a fost o ființă religioasă de-a lungul istoriei sale zbuciumate, de aceea a privit către cer cu respect și groază. Știa că „întorcerea la izvoare” nu este doar o simplă vorbă în vânt, iar din noaptea cosmică va veni la un moment dat lovitura de topor (Toporul lui Zamolxis), ciocan (Ciocanul lui Thor), lance (Lancea Atenei), sau trident (Tridentul lui Neptun), etc.

Istoricii spun că geto-dacii vor începe să bată monedă proprie după anul 300 î.Hr., inspirându-se după monedele macedonene emise de regele Filip al II-lea. În prima fază de dezvoltare a monetăriei geto-dacice, care durează până în jurul anul 150 î.Hr., emisiunile monetare sunt de foarte bună calitate, cu un titlu al argintului de aproape 900‰. După mijlocul secolului al II-lea î.Hr. monetăria geto-dacică cunoaște o depreciere accentuată, când reprezentările de pe monede devin foarte stilizate, iar calitatea argintului abia dacă atingea procentul de 300 la sută. În anumite cazuri monedele erau argintate având miezul din bronz sau fier. Analiza comparativă a celor două faze evolutive ale monetăriei geto-dacice ne arată existența a 32 de tipuri monetare (20 în prima fază și 12 în a două fază) răspândite în toată Dacia pe spații care nu se suprapun sau se intersectează parțial. Acest aspect i-a determinat pe specialiști să considere că fiecare tip monetar a fost emis de un trib sau o uniune de triburi geto-dacice care controla un teritoriu bine delimitat. Monedele existente în Tezaurul de la Băbeni face parte din tipul monetar Dumbrăveni și se presupune că ar fi fost emisă de uniunea de triburi a siensilor care locuiau în nord-estul Munteniei și sudul Moldovei între Valea Buzăului și cursul inferior al Siretului. Funcția pe care o juca moneda la geto-daci putea fi economică (comerț), militară (plata mercenarilor) sau socială. Cel mai probabil funcția socială a monedei a fost cea mai importantă. Șefii formațiunilor tribale emiteau monede cu scopul de a-și etala prestigiul politic în raport cu alți conducători ai acelor vremuri, iar elitele aristocrației utilizau moneda, fie ca obiect de prestigiu, fie ca schimb social prin sistemul darurilor sau a altor forme de redistribuire, cum ar fi de exemplu zestrea. Monedele geto-dacice își încetează existenta după anul 70 î.Hr., locul acestora fiind luat de denarii romani.

Sperăm ca cercetările arheologice anunțate de către Muzeul Județean de Istorie din Buzău să ne aducă mai multe informații despre istoria antică a localității Băbeni din județul Buzău, despre vechea vatră a acestui sat, iar tezaurul descoperit aici să nu fie doar o apariție meteorică, un accident întâmplător.