
Steliana Sima este o interpretă de muzică populară, născută la data de 6 ianuarie 1965 în comuna Cilieni, județul Olt (Romanați). Numele acesta, recunoscut de fani și admiratori, este pseudonimul artistic al subcomisarului de poliție Florea Sima Cuța, pe care l-a purtat în perioada 1983-1987, când a fost cunoscută pentru activitatea sa de interpretă de muzică populară din zona Romanați, ca angajată a Ansamblului „Rapsodia Oltului” din Slatina, perioadă în care a activat și la Ansamblul „Plaiurile Oltului”.
Părinții și bunicii ei erau oameni simpli, toți din aceeași comună. Părinții se știau de când erau elevi la școala generală şi au participat împreună la serbările de aici. Tatăl dansa, iar mama avea aptitudini de solistă, dar pe vremea aceea, în anii ’60, nu se punea accent pe aceste aptitudini. Cei doi s-au întâlnit la hora satului, s-au căsătorit și aşa a apărut fetița. Dotată cu talent încă de mică, Steliana Sima a participat la manifestări artistice încă din școala generală, iar din anul 1983 a început să participe la concursuri și s-a angajat la Ansamblul „Rapsodia Oltului”. În afară de această colaborare mai exista şi aceea cu Ansamblul „Plaiurile Oltului”. În anul 1987 i s-au deschis noi orizonturi prin întâlnirea cu Maria Ciobanu. În prezent, solista este căsătorită având un băiat (Cătălin), două surori (Dorina, Nina) și un nepot (Alexandru), care moștenește talentul artistic. Steliana Sima este de asemenea director al Ansamblului Artistic „Ciocârlia” din Bucureşti. Dacă ar fi să spunem „povestea” cântăreţei Steliana Sima, care ar fi aceasta? „Eu m-am născut cu vocea asta şi mama s-a gândit că ar fi bine pentru mine să fac ceva cu acest dar. Când eram la grădiniţă, mama şi educatoarea şi-au dat seama că am talent. M-am manifestat artistic şi în şcoala generală. Din 1983, am început să particip la concursuri şi m-am angajat la Ansamblul „Rapsodia Oltului””. Credeţi că mama şi-a transferat astfel propriile dorinţe asupra fiicei sale? „Da, cred că da. Mama cânta prin casă şi am o casetă cu ea, pe care o păstrez cu sfinţenie. În 1983, eram deci deja angajată la „Rapsodia Oltului” şi colaboram şi cu Ansamblul „Plaiurile Oltului”. În 1987, mi s-au deschis alte orizonturi. Atunci m-am întâlnit cu doamna Maria Ciobanu, la festivalurile unde ea venea în calitate de invitată de onoare, iar eu în calitate de concurentă. Ascultându-mă la câteva festivaluri, mi-a propus să vin la „Ciocârlia”, unde aveau un loc de cântăreţ pentru zona Olteniei. N-am crezut că mi se întâmpla aşa ceva şi am întrebat-o: „Ce să fac eu acolo?” Mi-a răspuns că trebuie să cânt. Am întrebat-o cine mai e acolo şi, când mi-a răspuns, am fost şocată. Soarta îţi oferă astfel de surprise neaşteptate.”
Totuşi, cum a fost acest transfer către capitală, către un oraş mai mare şi cu alte cerinţe? „În ceea ce mă priveşte, când am venit în Bucureşti, nu m-am putut acomoda cu oraşul, dar nici cu toate celelalte. Responsabilităţile erau foarte mari, iar eu trebuia să fac ce făceau şi ceilalţi din ansamblu, adică mari artişti ca Maria Butaciu-Dragu, Mioara Velicu, Benone Sinulescu, Simion Pop, Irina Login, Maria Păunescu, Ion Dolănescu, Angela Moldovan, Aurelia Fătu-Răduţu. Ca dirijori, erau maestrul Constantin Arvinte şi Ion Ivanovici. Mă gândeam mereu la ce am de făcut. Ori mă ridic la nivelul lor, ori plec! În rest, stăteam la căminul Ministrului de Interne. Nu ştiam cum să ajung la repetiţii, nu ştiam cu ce autobuz trebuie să merg. Mult timp am mers pe linia de tramvai, pe jos, pentru că-mi era teamă că mă rătăcesc. Oricum, toţi mă primiseră extraordinar de bine. Venisem printr-un concurs şi aveam recomandarea Mariei Ciobanu. Am rămas din anul 1987, iar acum am ajuns la statutul de director.” Cum s-a întâmplat acest lucru, această avansare spectaculoasă ? „Am acceptat pentru că aveam o datorie morală faţă de brandul „Ciocârlia” şi faţă de oamenii de aici. Avem datoria morală s-o transmitem mai departe la fel cum am primit-o. Eu nu sunt genul care stă şi se uită, ci mă implic. Vreau să rămână ceva după noi. Funcţiile sunt trecătoare, dar vreau să las ceva ansamblului. Între timp, am ajuns şi ofiţer de poliţie. Dar ceea ce-mi este mai drag este tot cântecul. N-am voie să stau pe loc, să mă plâng că sunt obosită. O să vină vremea când o să stau. Acum am energia să fac ca lucrurile să meargă.”Această creştere spectaculoasă dovedeşte că sunteţi o femeie cu voinţă puternică! „Se întâmplă să mai cad, dar mă ridic şi merg mai departe. Primul lucru care mi-a marcat viaţa artistică a fost angajarea într-un ansamblu, în anul 1983. A urmat emisiunea concurs „Floarea din grădină”, unde m-am dus cu cântece făcute de mine. Toate înregistrările din Radio sunt cu creaţiile mele. Nu erau lucruri trecătoare, ci cântece care au rămas. Cântecul „Şase pui de prepeliţă” este cântecul care m-a consacrat. Versurile sunt de inspiraţie folclorică, evident! Păstrând filonul folcloric, am încercat să vin în întâmpinarea publicului. Şi astăzi preiau cântecele din vatra satului, dar le aduc către publicul de azi. Dorul de mamă, cătănia, dragostea, toată lumea le cântă, sunt ale tuturor. Depinde cum le spui, iar mie îmi place să mă identific cu publicul.”
După 20 de ani de activitate sub egida Ansamblului „Ciocârlia“, binecunoscuta interpretă de muzică populară Steliana Sima a lansat cel de-al şaselea material discografic, intitulat „Mărie, dragă Mărie“. Materialul anterior semnat Steliana Sima, „Mă întreabă fiul meu“, a înregistrat vânzari spectaculoase, pentru care a fost răsplatită cu diploma pentru „Cel mai bine vândut album“ – secţiunea folclor, de casa de discuri cu care colaborează, RBA. Albumul conţine 15 cântece olteneşti, cum ar fi „Marie, dragă Marie“, „Dă, Doamne, anii înapoi“, „Jos, la Cilieni, în vale“, „Neica-l meu cu vorbe bune“, un adevărat mănunchi de melodii aşezate sub semnul admiraţiei pentru cea care i-a fost model şi, ani buni, colegă de scenă la Ansamblul „Ciocârlia“, inimitabila Maria Ciobanu, mentorul său, al cărei cântec a fost leagăn pentru Steliana Sima. În cursul activității sale artistice, a înregistrat numeroase discuri, dintre care amintim: „Șase pui de prepeliță” (Vol. 1), „Te las, neicuță, cu bine” (Vol. 2), „Mamă, când îți chemi copilul” (Vol. 3), „Lume, pentru tine cânt” (Vol. 4), „Mă întreabă fiul meu” (Vol. 5), „Marie, dragă Marie” (Vol. 6) și „Unde-i satul de alta dată?” (Vol. 8). În anul 2006 a absolvit Facultatea de Muzică a Universității Spiru Haret, după care a dobândit statutul de agent de poliție. În anul 2008 a obținut și titlul de Master în „Artă Muzicală”, la aceeași universitate, după care a dobândit statutul de ofițer de poliție. Din anul 2009 îndeplinește funcția de șef al Ansamblul Artistic „Ciocârlia” al M.A.I..
Cei ce ascultă cu drag bogata sa discografie pot să numească déjà cunoscutele și îndrăgitele sale melodii, precum: „Am crescut pe lângă mine”, „Șase pui de prepeliță”, „Fira-i tu străinătate”, „De când te iubesc pe tine”, „Dă Doamne anii înapoi”, „Mult dor maică am mai strâns”, „Câte lacrimi am vărsat”, „Grea e dragostea pe lume”, „Lumea zice că-s frumoasă”, „Spune-mi tu neicuță”, „Vor dușmăncuțele mele”, „Mărie, dragă Mărie”, „Unde-i satul de-altă dată?”, „Te las neicuță cu bine”, „Mama-n lume-i cea mai bună”, „Nu știi neică ce-i cu mine”, „Nu-i avere-n lumea toată”, „Ce frumoasă este viața”, „De-aș putea neicuță al meu”, „Arzăte-ar focul de dor”, „Într-o vineri dimineața”, „Nu-i mamă mai fericită”, „De-aș putea vremea să-ntorc”, „Oameni buni din toată țara”, „De mâine nu mai iubesc”, „Nu mai plânge inimioară”, „Mi-ai ieșit dragoste-n cale”, „Cine-a cântat dragostea”, „Bate vânt pădurile”, „Cerul are stele multe”, „Nu e seară ca și asta”, „Mi-a ghicit o vrăjitoare”, „Te întreb, Doamne pe tine”, etc.
Ca absolventă a Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, doamna Steliana Sima a putut să îşi însuşească partea de teorie a artei muzicale atât de dragi domniei sale şi, de asemenea, a putut să afle noi căi de abordare a cercetării fenomenului focloric, mergând la izvoarele acestuia, acolo unde încă ţăranii autentici, duc mai departe versul şi slova muzicală, spre ostoirea sufletului mioritic atât de specific românului de pretutindeni. Îi mulţumim pe acestă cale şi îi dorim succes în cariera căreia i s-a dedicat cu trup şi suflet.
Lasă un răspuns