Doi ani de pocăință…

Pușcăriabilul a vorbit! Din nou… A prins glas, reluându-și ofensiva de mercenar pus în slujba celor ce îl țin, așa condamnat cum e, în fruntea politicii social-democrate. Pentru că de un penal ușor de tras de sfori au nevoie cei ce îl păstrează încă la vârful politicii. Nu de un lider puternic care, la un moment dat, să-și aducă aminte ce înseamnă social-democrația și ce legături ar trebui să existe între ea și valori precum Demnitatea, Mândria Națională, Interesul Național, Bunăstarea Țării…

Dragnea Liviu nu a vorbit însă despre singurul subiect despre care ar trebui să mai îngâne când are impresia că țara îl așteaptă pe el pentru a primi indicații, ci despre vechea lui boală de „reformator”, o molimă pe care vrea să o vadă aruncată ca o pecingine peste țară. Regionalizarea. Pentru că „liderul” condamnat definitiv în a doua instanță are încă impresia că are căderea de a ne da indicații. Or, nu doar că ne-am săturat de indicații și linii directoare, e drept, transformate de la ultimul congres în linii regionale (!), nu doar că ne-a ajuns tupeul unui condamnat care, deși ar trebui să-și ispășească, dacă tot a fost iertat de executarea temniței (deși nu i-ar fi stricat câțiva ani de „practică”!), cei doi ani de suspendare măcar ca doi ani de pocăință (departe de oamenii pe care i-a dezamăgit, și cât mai departe de țara căreia i-a hulit, în aroganța provincialului parvenit, valorile), dar nici nu vrem să mai primim proiecte de țară de la condamnați. Mai ales în calitatea lor de intermediari.

Cu tupeul lotrului prins la urnă, dar iertat în cele din urmă, Dragnea Liviu ne impune însă proiectul lui personal, „personal” doar cât să mascheze adevărații „capi dei capi” din aplicația regional teritorială de destructurare a țării, regionalizarea. Pe care de la urgența urgențelor de mai ieri, o împinge spre anul 2017, implantând un alt pilon pe care să se așeze detractorii, trasând noul front de decupare a țării dinspre… Suceava și Bucovina.

Pe acest personaj îl țin încă social-democrații în fruntea lor! O matricolă scăpată la limită de indicativul de Jilava, care vrea declanșarea procesului de regionalizare în pragul celui mai important moment de rememorare și cinstire a înaintașilor noștri, de reevaluare a ceea ce suntem noi grație lor: Jubileul Marii Unirii. Un moment pe care scelerații penali de primă și a doua instanță, împliniți la norma de executare sau suspendați pe vari motive, indivizi care ne vor conduce poate și în clipa în care peste țară va trece momentul astral aniversar, se îndrăcesc în a-l transforma într-o dezunire. Un proces care să înceapă dinspre fisurile declanșate de demararea unei eventuale regionalizări.

Dragnea Liviu rămâne un infractor cu idei puține dar fixe. Puține, dar bine alese de „dânșii”, fixe, căci dincolo de ele se află granița dintre cei doi ani compleți în suspendare ori convertirea în executare la nerealizarea obiectivelor primite. Și poate că Dragnea va putea să mai tergiverseze încă un an această luptă cu țara, cu interesele ei, mai ales într-o perioadă de cumpănă pentru stabilitatea și unitatea unei întregi Europe, dar clipa lui de destrămare va veni, inevitabil, la sorocul la care țara își va aniversa Unirea, omagiindu-și adevărații bărbați politici. Nu provincialii inculți, ranchiunoși, frustrați care o conduc acum!

Pentru că proiectele unui condamnat nu pot fi repere de țară! Nici dacă Liviu Dragnea ar fi fost cel mai onest om de pe pământ, o țară nu-și poate lăsa viitorul în mâinile unui singur individ. O Țară are, nu doar dreptul, ci și OBLIGAȚIA de a decide ea ce este mai bine pentru viitorul ei. Dar în clipa în care vorbim de un infractor, căci fapta-i judecată de instanță îi va rămâne înscrisă în mentalul colectiv chiar dacă Liviu Dragnea va găsi poate o soluție în următorii ani, inclusiv în cei patru următori de „încercare”, de a-și „curăța” cazierul (având încă o oaste fidelă în parlament, și nu s-a văzut încă minunea mântuirii de păcate a politicienilor hoți, trădătorilor și vânzătorilor de țară!), a lăsa discursul despre astfel de proiecte în seama unor personaje dubioase ar trebui să ne urce pe noi pe crucea păcatelor.

Totuși, dacă Dragnea Liviu vrea cu orice preț să experimenteze o regionalizare, poate să o facă la nivelul unei unități administrativ teritoriale în regim închis. Într-o Unitate Administrativ Teritorială de Penitenciar. Dacă proiectul de celulă îi va reuși acolo, ne va putea transmite iluminarea sa într-o carte.

Acum însă, cu el într-o libertate peste care, nu a înțeles încă!, nu este el stăpân, cel puțin nu patru ani de acum înainte, discursul lui nu poate depăși nici măcar motto-ul din tematica „științifică” abordată de pușcăriași mult mai valoroși, intelectual, ca el. Iar dacă nici unul dintre condamnații cu greutate, ca ani de facultate, doctorate (reale) și catedre, nu a abordat regionalizarea ca operă monumentală esențială țării, nu are sens să o facă un ‘telectual cu pregătire de partid!