Există un sentiment de solidaritate extraordinară și mă gândesc că atâția oameni din întreaga lume susțin familia Bodnariu, familia Nan, Avramescu ș.a.m.d., cortegiul familiilor românești aflate în dificultate este lung…
Aș vrea să vă spun întâi de toate un singur lucru… Dumneavoastră ați făcut niște lucruri extraordinare! Acești copii au fost condamnați de la început și nu ar fi avut absolut nicio șansă împotriva Sistemului! De aici, din capitala Europei, Dumneavoastră trimiteți un semnal clar multora din această lume și este extraordinară solidaritatea manifestată de oameni din întreaga lume… America, Australia, India, Hong Kong s.a.m.d., toți se ridică împotriva nedreptății! Să știți că nu suntem singuri!
Și în Norvegia sunt oameni care iau atitudine! Asta, în ciuda manipulării, a intimidării și a amenințărilor de tot felul din partea autorităților norvegiene! O sută șaptezeci de experți dintre cei mai buni, specialiști (psihologi, avocați, oameni care lucrează în serviciile sociale) au trimis o scrisoare deschisă autorităților norvegiene în care-și exprimă îngrijorarea față de sistemul abuziv Barnevernet, care – este clar pentru toată lumea!- nu funcționează și distruge părinți și copii! Creează cele mai grave abuzuri! Nimeni nu ne va putea opri vreodată! Nimeni nu poate să ne oprească vreodată! În ciuda intimidărilor, a șantajului! Și, am înțeles că și astăzi, unii părinți au trebuit să aleagă: să vină la manifestație în Oslo sau în alte părți sau să meargă să-și vadă copiii preluați în mod abuziv de Barnevernet! Aș vrea să vă mai spun despre un sentiment care plutește în aer în Norvegia… Este vorba de FRICĂ!… Frica și teama multora față de consecințe… Iar întrebarea mea față de guvernanții norvegieni… „Asta v-ați dorit?… Să le fie frică oamenilor de voi? Să se teamă de voi? Să tremure lumea? Asta v-ați dorit?”… Ați reușit!…
Unul dintre lucrurile care m-au intrigat cel mai mult este, îl constituie „răpirile”… Cum se percepe acest cuvânt de către noi și cum îl percep ei, guvernanții norvegieni, care încearcă să bagatelizeze și să desconsidere oamenii prin aroganța lor… Ei își închipuie că, în clipa în care noi vorbim despre „răpiri”, este ca si când am vorbi de o persoană care vine cu ochelarii și mănușile negre ale lui Zorro, intră pe coșul casei și… ne fură copiii! Nu, domnilor! Nu despre asta vorbim! Vorbim despre fapte reale!, când patru polițiști, fiecare cât un munte de om, intră în mod abuziv în casele oamenilor, îi umilesc în fața propriilor copii!… Și, le iau copiii!… Le fură copiii! Aceasta înseamnă „RĂPIREA”!
De fapt, ceea ce se întâmplă este cu mult mai grav decât orice răpire… Probabil, cuvântul adevărat pentru gestul acesta reprobabil nici măcar nu s-a inventat… Protestăm astăzi împotriva TIRANIEI, ABUZURILOR, ATROCITĂȚILOR comise de Barnevernet! Susținem familia Bodnariu! Și susținem toate familiile cărora în mod abuziv Barnevernet le-a răpit copiii! Nimeni nu le poate refuza acestor copii dreptul la o viață mai bună! Protestăm astăzi împotriva lagărelor și închisorilor pentru copii din Norvegia! Pentru că, în momentul în care cercetările arată – și nu mai târziu de luna trecută! – că 76 la sută dintre copiii instituționalizați de Barnevernet suferă de grave probleme psihice, atunci, aceste instituții, sau oricum s-ar numi ele!, sunt mai rele chiar și decât lagărele de exterminare! Mai rele chiar și decât orice iad care s-a inventat în lume!… Norvegia trece astăzi printr-una dintre cele mai negre perioade ale istoriei sale… Și, asta, nu numai din cauza Barnevernet! Ci și din cauza vremelnicilor săi politicieni! A lașității și duplicității morale a lor!
Nu poți să aperi sau să justifici un sistem când toate cercetările specialiștilor arată clar că este vorba de un DEZASTRU… DEZASTRU! Nu poți să desconsideri oamenii când protestează în stradă în toată lumea din cauza acestui sistem, Barnevernet! Nu poți să interzici PRESA, așa cum s-a făcut în Norvegia!, o media timorată, curtenitoare, care a tăcut o perioadă atât de îndelungată deși lumea fierbea și peste tot pe mapamond erau manifestații de protest împotriva Barnevernet!
Până la urmă, chiar și presa norvegiană a început să vorbească… Să spună câte ceva. Pentru că și ea are deontologia ei profesională! Nu poți să le întorci spatele copiilor care strigă disperați după ajutor!… Și, aș vrea să întreb din nou politicienii norvegieni, pe fiecare politician în parte, cum vrea să-și reamintească Oamenii mai târziu de voi, după ce nu veți mai fi politicieni?! Ce vreți să se spună despre VOI?! … În loc de Reforme reale, am avut parte de cele mai penibile explicații din partea politicienilor care ies la rampă și fac declarații… Niște declarații iresponsabile! Am fost acuzați că nu cunoaștem sistemul… Oamenii de pe stradă văd cu ochiul liber însă realitatea… Numărul imens de sinucideri! Numărul uriaș de copii distruși psihic! Cei care suferă de traume… Am fost, de asemenea, acuzați că promovăm Violența! Că protestăm pentru a ne câștiga dreptul de a ne bate copiii!… Cât de mici la suflet pot să fie unii să iasă cu astfel de aberații la rampă!… Dar, fiindcă, a venit vorba de astfel de lucruri, aș vrea să pun o întrebare: Ce este mai traumatizant?! O palmă la fund sau distrugerea unei familii, ruperea copiilor de părinții lor?!
O altă aberație pe care am auzit-o destul de des este că suntem aproape nebuni, protestăm, deși numărul copiilor români, luați de Barnevernet, este relativ mic! Și aceasta este o manipulare imensă… Nu ar trebui să ne ridicăm ca Oameni, ca ființe umane chiar și pentru un singur copil?!… Să-i apărăm și lui drepturile?! S-a vorbit enorm despre interesul suprem al copilului… Care o fi acest „interes suprem”, domnilor politicieni norvegieni?!… Noi am spus dintotdeauna că interesul suprem al copiilor este să crească în familiile lor. Asta stă scris și în cărțile norvegiene… Realitatea demonstrează însă, din păcate, alte lucruri… Nu prea se ține seama de aceste „interese supreme” ale… copiilor?! Poate că, ar fi, totuși, bine, ca angajații de la Barnevernet, să țină seama măcar de lacrimile copiilor! Atunci când vorbesc de interesul lor suprem. Concluzia este clară! Barnevernet trebuie să dispară!… Iar Norvegia trebuie să aleagă dacă rămâne în Europa sau se transformă într-un Bantustan în cine știe ce colț de lume!
Este clar că Barnevernet nu funcționează! Și, nu a funcționat! NICIODATĂ! Este clar că îi distruge pe toți! Nu putem permite să se mai facă EXPERIMENTE pe oameni! Pe copiii și pe părinții nevinovați! Vom continua lupta până la întoarcerea acasă a tuturor copiilor!… Nu mai târziu de ieri, am citit în ziare că, din nou, guvernanții norvegieni NU vor analiza fiecare caz în parte. Nu vor studia fiecare caz, INDIVIDUAL! Pentru că ei se vor gândi TOT la sistem!… De aceea, propun, REANALIZAREA TUTUROR DOSARELOR ÎNTOCMITE DE BARNEVERNET!… În mod fictiv, s-au făcut niște dosare, s-au fabricat dosare!, și este destul de dificil pentru Justiția Norvegiană să facă lumină când aceste măsluiri sunt atât de numeroase! Și de sufocante! Iar dacă Norvegia nu este în stare să-și aprecieze proprii experți care susțin ceea ce omul de pe stradă a văzut din timp, cu ochiul liber, atunci, Uniunea Europeană sau Organizația Națiunilor Unite pot numi o comisie de experți! Noi trebuie să RESPECTĂM DREPTURILE OAMENILOR! Trebuie să ne respectăm ca Ființe Umane, în definitiv… Sfârşitul conversaţiei
Cata vreme asa este si asa functioneaza legislatia norvegiana nu poti sa vorbesti de rapire….si cred ca o problema ceva mai serioasa o reprezinta lipsa de educatie, saracia si violenta domestica din Romania, tara de unde fug tot mai multi…familia Bodnariu a ales sa traiasca in Norvegia si a ales sa nu ceara pentru copiii lor cetatenia romana decat in ultimul ceas…de ce? Pentru ca Romania este o tara de cacat in ochii multor romani…in ultima vreme si Canada este o tara tiranica…vezi cazul doamnei ce a ales sa fuga cu pruncul crezand ca un copil este un obiect ce se baga in buzunar….
EXCELENT ARTICOL! Îl preiau la mine pe una din paginile de Facebook