Să întoarcem brazda!

Holograma vasului de pe Dunăre, ticsit, gata să se scufunde și mama singură între cei trei copii, imaginea disperată a disperării refugiului. Agățat de o hârtie, undeva, Lugoj, un spațiu cu oameni aflați și ei în cuvenitele rugăciuni ale vieții. Cântecul mamei s-a frânt la marele cutremur în sicriul cât o păpușă al Cezarei. Cânta la școală, la clasă, pentru copii, din datorie și onoarea în respect a profesiunii de dascăl. Stăteam lipt de ușa solzoasă, verde, respirând vocea dantelată, cu un sacado inconfundabil.

Mama nu cânta acasă. Ne așeza străchinile cu borș printre vălătucii din care se întocmea a treia casă, alta decât cele pierdute prin geografiile unor vieți mereu crâmpoțite de război, spulberate în ceața din planul secund, al fugii din Ismail, al refugiilor. S-a spulberat și casa copilăriei amestecată în pământ, ea însăși pământ și duhul pe care domnul notar n-avea știință de cum s-ar putea împărți. Au mai rămas fotografii, mai ales una, a tatălui, cu scrisul în curgere aparent tihnită, doar scrisul, pe carâmbul tranșeii, înainte de a fi și el înghițit de pământul ciuruit de explozii: „Scumpii mei copilași, Stau în tranșeie sub ploaia de obuze și gloanțe cu gândul la Țară și la voi împreună cu mămica voastră cea bună și soția mea ideală. De mi-o fi scris să nu mă mai întorc, să fiți mândri că tăticul vostru a murit ca un erou. Vă sărută tăticul vostru, Costică”.

S-a întors, el însuși întors, răsucit de otrava morții repetabile. Aveam să-i descopăr icoana prea târziu, îmi fusese ascunsă așa cum și icoana Prea Sfintei cu Pruncul după ușile dulapului de la răsărit. Ușile sfântului altar, ușile acelea suspendate se luminau în candelă la marile sărbători creștine, anunțate de aburul zburat al pupezelor de cozonac. Icoana între icoanele părinților a lucrat pentru ceilalți patru, băieții. Tata s-a topit la 90 de ani în floarea caișilor și în mine, iar mama în puful gutuilor și în cântecul de la ușile de solz verde încă deschise în suflet. Mă duc și mă așez pe malul zilei și îmi vine să urlu sub umbra părinților răstigniți după moarte de ura, disprețul și hidoșenia atâtor neica-nimeni care bagă forcepsul adânc în trupul țării dorindu-i risipirea, neantizarea. Vor să scoată Țara din oameni, să-l alunge pe Dumnezeu, să se așeze ei înșiși pe tronurile împărătești ale propriului marasm aparent triumfal. Dar eu fără părinți cine aș mai fi?

Apatrizi, cu lista jertfelor în alb, așezați în capul mesei la pomana post-revoluționară, cu interesul personal răscăcărat între înrobitul stupid people și băncile sigure unde își dospesc hoția, nemernicii numără centimetrii de creștere a propriilor ghiare înfipte în duhul neamului de care li-i scârbă. Că vine unul sau altul, ciumpalăi, cacofonii umane, râgâind avertismente: O să te coste într-o zi c-ai scris de mareșalul Ion Antonescu, de popa ăla, Visarion Puiu și, pe partea ailantă, te-ai cam legat de cine nu trebuie… Ce zici? Ce să răspund jigodiei foșgăind ca și ceilalți, ai lui, printre crucile revoluției?! Așezat între urmașul nedeclarat al unui fost komisar și medalia tatei, „Bărbăție și credință”, total nemulțumit de trădarea drepților bărbați români și credinței alor noștri, în așteptarea unui real proces al teroarei comuniste, rejudecarea proceselor unui Antonescu sau Visarion ș.a., ș.a., răspund: Tata n-a mințit istoria, s-a topit în istorie.

Dacă tata l-a respectat pe Antonescu iar eu îl iubesc pe tata ca drept între drepții holocaustului care a decimat intelectualitatea română, de ce m-aș teme de nedrepții încă bolborosind aiureli otrăvitoare ființei naționale? Încă încercând să ne toarne cucuta implozivă a trădării propriei istorii nemernicii ar vrea să acceptăm în fals o genă criminală, lașități necuvenite, să scoatem de pe zidurile plângerii acestui timp icoanele eroilor de care ăștia vor să ne dezicem. Între adevăr și minciună, fracția mea de iubire va germina alte fracții. E timpul să întoarcem brazda!

4 Responses to Să întoarcem brazda!

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *