A fost sau nu a fost? A fost! Pentru el, neîndoielnic, cea mai frumoasă zi din viața lui de pușcăriaș… A fost o delectare să vadă un întreg Senat pus în slujba unui interes privat. Păcat că nu s-a întâmplat în timpul vieții lui de „civilie”. Și a trebuit să ajungă „dincolo” pentru a vedea că, da!, „Antenele sunt aici!”… Aici, bine infiltrate în mediul politic. Un mediu cât o infecție cronică de lobbiști „pre” și „post” infracționali…
Și a fost o ședință de Senat cât un live. Un „duplex”, nu între Parlament și popor, ci între Antenele aleșilor și Rahova! Câteva ore de emisie, simultan, pe cele cinci focare de televiziune ale anteniștilor, cât să-i ajungă patronului spiritual (puse în buclă!) pe tot restul perioadei lui de detenție.
Ce a căutat premierul acolo? Mai ales că era de așteptat ca „aleșii” să-l felieze „julien” în fața țării… Căci prea multe polițe s-au strâns pentru a nu fi linșat! Luat peste picior, ba, chiar defăimat de senatoarea foame-în-gât în timp ce, în partea cealaltă, în Camera Deputaților se dădea votul pe Legea defăimării (din fericire, respinsă). Ironic, nu?! O ironie pe care, cel mai probabil, Dacian Cioloș nu și-a asumat-o. Ci a servit-o. Captiv unui stat în stat care împinge manetele, inclusiv fiscale. Pentru că nu avea ce să caute la dezbaterea legată de presupusa tranșare a Antenelor de către ANAF.
Dacă premierul trebuia să dea cu subsemnatul în fața aleșilor, trebuia să o facă legat de felul în care autoritățile au gestionat adevărata crimă împotriva Națiunii Române. Moartea copiilor noștri… Evident, dacă tot nu l-a întrebat nimeni despre asta, nici el nu era să-și dea foc la valiză… Deși ar fi fost o bună ocazie să-i ridice pe toți „colaboratorii” (politici) permanenți ai Antenelor în picioare pentru un moment de reculegere.
Țara a pierdut trei prunci… Or, tragedia aceasta este infinită față de ajungerea în stradă a cinci televiziuni! Care oricum vor merge mai departe, putând emite și din corturi, dacă le e dragă presa, în vreme ce trei flori din viitorul acestei țări nu vor mai înflori niciodată…
Să convoci dară o ședință a Senatului, să-l chemi pe premierul țării, pentru a discuta despre ce? Despre situația sediului locativ al unei firme? Pentru că nici o clipă nu a fost vorba de altceva! Nimeni nu a atentat la libertatea de exprimare a anteniștilor. Care pot emite și dintr-o garsonieră OTV dacă într-adevăr vor să o facă. Pentru telespectatori, pentru libertatea de exprimare. E adevărat, acolo nu prea ar avea loc toate boarfele emisiunilor lor „de divertisment”. Mirosul ar fi prea greu… De fapt, nu pentru presupusa evacuare bocesc dascălii răspopiți ai antenelor. Că urcau emisia pe satelit și din stradă. Ci pentru proprirea conturilor personale.
„Execuția” Antenelor a fost, de fapt, un exercițiu de manipulare, în forță, în prag de alegeri! Un exercițiu lansat de o anumită parte a media și întreținut de un for captiv în care, tragic, se fac, fie și măcar în parte, legile țării. Iar senatorii s-au înghesuit în plenul de circ al Senatului ca pe platoul (trivial-politic!) al Antenelor pentru a nu pierde portavocea de scandal electoral. Căci, într-o formă sau alta, Antenele ne vor zgârâia pe mai departe timpanele cu sârmele lor de manipulare… În fond, Antenele nu se evacuează în cel mai profitabil an pentru o televiziune (darămite cinci posturi!). Un an electoral! Un an care poate diferența o latrină aproape falimentară de o antenă pe… plus!
P.S.:
Anteniștii au avut aproape doi ani la dispoziție să-și strângă scutecele și să caute o altă suzetă de mogul. Timp în care nu au plătit nici o chirie Statului Român, proprietar al imobilelor! Adică, într-o anumită măsură, au emis pe banii noștri! Au latrinat spațiul public pe banii fiecăruia dintre contribuabili; nu obligatoriu și telespecatori… Un fel de TVR, vorba aceea… Dar mult mai urât mirositor.
Lasă un răspuns