Magii din noi…

Știm cu toții, din Sfânta Scriptură și din Sfânta Tradiție, cine au fost magii: oameni învățați, cu o stare materială bună sau foarte bună, care, printre altele, se ocupau și cu cercetarea poziției stelelor și din acest studiu descifrau viitorul omenirii, țării lor sau chiar al unor persoane însemnate. Ei trăiau în Orient. Cercetarea stelelor îi dusese la concluzia că trebuie să vină un Reformator al vieții religioase și morale a omenirii. Așteptau cu înfrigurare acest eveniment. Nu numai ei, ci și în cadrul altor popoare existau înțelepți care ajunseseră la aceleași concluzii. Existau și profeți, adică oameni înzestrați cu puterea de a descifra tainele viitorului. Toți aceștia pregăteau lumea pentru venirea Mântuitorului. Era o așteptare și o speranță mai mult sau mai puțin mărturisită, mai ales că omenirea era scârbită de starea de decădere a religiilor lumii vechi, de abuzurile clerului acelor religii, de păcătoșenia în care trăiau, de orgiile ce se petreceau la sărbătorile religioase, de nenumăratele jertfe de animale și de oameni, care se oficiau zilnic în numele unor zeități imaginare. Apariția stelei miraculoase îi face să-și părăsească familiile, averea și toate rosturile și să plece în căutarea Noului Născut.

Și noi ne asemănăm magilor din Biblie. Câți dintre noi nu simțim de multe ori nevoia de schimbare a vieții, a obiceiurilor noastre. Simțim nevoia unei purificări morale, unei înălțări pe scara spirituală. Oricât de mult ne-ar place un păcat, o patimă, la un moment dat avem nostalgia stării de curățenie din copilărie, am vrea să fim iar curați sufletește, așa cum eram în copilărie. Uneori nu suntem mulțumiți cu ocupațiile noastre, cu meseria pe care o practicăm și am vrea să facem altceva, care ne-ar înnobila, care ne-ar place mai mult. Majoritatea suntem nemulțumiți de prezent și ne dorim un viitor mai fericit, dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii noștri. Așa cum așteptau magii o schimbare, o îmbunătățire a vieții lor și a semenilor lor, așteptăm și noi, mai mult sau mai puțin conștient de aceasta.

Aflând de venirea Reformatorului, magii pleacă în întâmpinarea Lui, ca să I se închine. Înfruntă pericolele unui drum lung și plin de răufăcători, își părăsesc rosturile unei vieți obișnuite, familia, bunurile, afacerile și pleacă să-L întâlnească pe Împăratul Lumii, care S-a născut undeva. Ispitele, capcanele și încercările sunt multe, dar nici Dumnezeu nu rămâne pasiv la căutarea lor. Informațiile din Biblie ne vorbesc numai de viclenia lui Irod, dar tradiția ne vorbește de mult alte încercări grele la care sunt supuși magii, pentru a nu ajunge la țintă.

Și noi sunt supuși la tot felul de ispite, încercări și hățișuri, când ne hotărâm să părăsim viața păcătoasă, patimile noastre de tot felul și să ne îndreptăm spre Hristos și viața curată, pe care ne-o propune El. Imaginați-vă un bețivan, care vrea să se lase de băutură, sau un fumător înrăit, care vrea să se lase de fumat, prin câte încercări trec pentru a-și învinge patima. Irod îi pândește la tot pasul și încearcă să-i înșele.

Magii reușesc să ajungă la Noul Născut din ieslea Betleemului și I se închină, aducându-I daruri. Sunt fericiți, că și-au atins ținta. Așteptarea lor n-a fost zadarnică, sacrificiile drumului nu au fost degeaba. Ei n-au fost niște naivi, niște romantici, ci au fost oameni învățați, pe care știința nu i-a înșelat. Acum își văzuseră visul cu ochii și speranța li se împlinise.

Creștinul păcătos, care se hotărăște să-și schimbe viața, să și-o îmbunătățească și să se apropie de Hristos, are posibilitatea să-L primească pe Domnul Hristos în ființa lui prin Sfânta Împărtășanie, care este Trupul și Sângele Mântuitorului. Hristos se naște în ieslea săracă a sufletului omenesc. E o șansă pe care numai un Dumnezeu iubitor ne-o putea oferi!

Magii ascultă sfatul îngerului de a nu se mai întoarce în țara lor pe drumul pe care au venit, pentru a nu-l mai întâlni pe Irod. Ei ascultă și se întorc pe altă cale în țara lor, ca să ducă acolo vestea cea bună compatrioților lor.

Biserica ne sfătuiește ca, după ce ne spovedim și ne împărtășim, să ne ferim ca de foc să nu mai păcătuim, să ne transformăm viața, să devenim adevărați creștini, că să nu-L ucidem pe Hristos în sufletul nostru, prin revenirea la păcatele de dinainte. Magii au ascultat, dar noi ascultăm aceasta? Câți dintre noi ne spovedim și ne împărtășim, apoi, ieșind din biserică, începem să vorbim cu rele, să înjurăm, să drăcuim, să ne certăm unii cu alții, să ducem exact aceeași viață de până atunci? Câți nu ne oprim direct la cârciumă, ca să bem alcool, să fumăm, să bârfim, să uneltim? Cui folosește? Irod abia așteaptă să facem aceasta pentru a-L goni pe Hristos din sufletul nostru, pentru a fi cu el și a-i sluji lui și a-i face voia lui, spre pierderea sufletului nostru.

Magii ne dau o lecție de credință, de speranță, de ascultare, de luptă pentru atingerea unui ideal măreț. Dumnezeu să ne ajute ca să le fim asemenea!