Primele tractoare românești de după 1989 au ajuns la… piramide

Ca într-un basm frumos, iară că spiritul industriei românești din epoca anterioară anului 1989, revine timid și câștigă teren, readucând speranțe și contracte ferme cu partenerii noștri tradiționale. Primul lot de cinci tractoare au fost déjà expediate către Egipt într-o zi de joi, 2 iulie 2015. Apoi, doar în câteva zile, alte patru tractoare au fost exportate către o altă firmă egipteană care prestează servicii către armata din această țară.

Tractoarele sunt făcute chiar sub licența „Tractorul UTB S.A. Brașov”, dar sunt fabricate într-o hală ridicată în orașul prahovean Băicoi. „Dacă trec de probe în Egipt, vom semna un contract de producție care, practic, putem spune că relansează, la o scara mai redusă, producția de tractoare românești”, a declarat directorul societății, Titu Șerban. „La ora asta nu avem capacitatea de producție, la ce necesar au egiptenii.” Oamenii de afaceri egipteni au trimis, într-o primă fază, o echipă de tehnicieni pentru a vedea modul cum sunt fabricate tractoarele care au licență de Brașov. Condiția impusă de importatori a fost foarte clară: toate subansamblele trebuie să fie fabricate în România și să arate identic cu cele produse înainte de 1989, ei fiind foarte încântați de calitatea acestui model de tractor românesc, pe care l-au folosit în multe domenii de activitate în economia și agricultura egipteană, timp de zeci de ani.

Istoria Uzinei Tractorul din Brașov, a cărei platformă industrială a fost transformată în mall şi cartier de locuinţe este una agitată. Uzina Tractorul Braşov (UTB) a fost o companie braşoveană specializată în producţia de tractoare. Înfiinţată în 1925 ca fabrică de avioane (IAR Braşov), după venirea în 1946 a autorităţilor sovietice la Braşov, care au confiscat o mare parte din utilaje în contul despăgubirilor de război, producţia a fost orientată și spre fabricarea de tractoare. Primul model de avion scos pe piaţă a fost IAR 22. În 1948, fabrica devine Uzina Tractorul Braşov şi, din 1960, apar pe piaţă primele modele de concepţie integral românească, alături de cele cu motor Fiat.

În 1990, uzina avea 23.000 de angajaţi și o mulțime de contracte cu diverși parteneri de pe toate continentele lumii. După 1990, Uzina Tractorul a intrat într-un lent proces de privatizare, iar în anul 2002 mai producea circa 4.000 de tractoare, la o capacitate de producţie de peste 32.000 de tractoare/an. În 2004, societatea a fost la un pas de privatizare, cumpărătorul fiind fabrica de tractoare din Italia ARGO (Landini), dar, din cauza neînţelegerilor cu autorităţile române, privatizarea nu a mai avut loc. Apoi, în anul 2005, indienii de la Mahindra şi-au arătat interesul în a cumpăra compania, fără a se finaliza în vreun fel și această posibilitate. În anul 2007, uzina a fost închisă, intrând în lichidare, fiind cumpărată de „Flavus Investiţii”, doar în scop imobiliar. Acum, pe fosta platformă industrială nu se mai află nimic care să amintească de vechea perioadă de glorie a marii fabrici brașovene, iar aici funcţionează unul dintre cele mai mari mall-uri din Ardeal şi urmează construirea de cartiere de blocuri. Puţini mai sunt cei care ştiu că, în prezent, modelul de tractor Universal 650 încă se mai fabrică în România. După lichidarea uzinei UTB SA, fostul director Titu Şerban a cumpărat licenţa de fabricaţie a tractorului U 650 de la Flavius Investiţii, compania care a cumpărat activele fostei societăţi de stat, precum şi utilajele sau matriţele.

Aşa a început aventura reluării fabricaţiei de tractoare româneşti. Mai întâi, afacerea s-a derulat la Braşov, într-o hală din fosta fabrică de autocamioane. Costurile ridicate, însă, l-au determinat pe Titu Şerban să plece de la Braşov şi a mutat producţia la Băicoi (Prahova), unde a cumpărat o hală de la societatea TSH. În 2014, când TSH a dat faliment, omul de afaceri braşovean a cumpărat şi restul activelor societăţii, cu tot cu maşini-unelte (strunguri, freze, prese), pe care le foloseşte acum în fluxul de producţie. Fabrica funcţionează într-o hală de 6.600 de metri pătraţi, are 65 de angajaţi, iar cifra de afaceri din anul 2014 s-a ridicat la 1,5 milioane de euro. Pentru anul 2015, conducerea companiei a estimat ca cifra de afaceri să fie mult mai mare: cinci milioane de euro. Muncitorii lucrează în două schimburi, dar, pentru noile contracte, se face deja selecţie de personal, astfel că se va trece la lucrul în trei schimburi. Au început doar cu piesele de schimb pentru tractoare.

În paralel, a început şi montajul tractoarelor de 65 de cai putere. „La această oră avem comenzi de nu putem face faţă. Lucrăm şi pentru piaţa internă, dar peste 95 la sută din piese le exportăm în Egipt. Din acest motiv, am reorganizat producţia. Avem o secţie unde este linia de montaj pentru tractoare, o secţie pentru piese de schimb pentru tractoare (roţi dinţate, cutii de viteză) şi o secţie care face de toate, respectiv piese pentru elementele hidraulice“, ne spune Titu Şerban. Secretul afacerii care se dezvoltă de la un an la altul, spune managerul, este acela că nu se lucrează cu credite, ci doar cu resurse financiare proprii. Singura probleme întâmpinată este fluxul de capital, care se blochează în visteria Finanţelor. „Circuitul hârtiilor pentru recuperarea TVA, pentru că noi facem foarte mult export, durează foarte mult. Banii ajung la noi după cinci – şase luni de la momentul în care facem solicitarea recuperării banilor“, îşi dezvăluie oful Titu Şerban. Pentru a putea vinde tractoare atât în ţară, cât şi pe piaţa europeană, modelul de tractor U 650 a fost modificat pentru a respecta normele de mediu şi de siguranţă actuale. „Noul tractor, U 825, are motor Perkins, alt tip de capotaj şi am proiectat o cabină nouă. Din păcate, nu am putut face cabina în România, nu mai avem fabrici, astfel că le-am comandat din Italia. Am omologat noul produs în 2012, după ce a fost testat la RAR pentru probele de siguranţă. Aşa am început şi producţia la U 825, dar tot pentru export“, ne-a declarat omul de afaceri. Dacă un tractor U 650 costă 15.000 de euro, noul model ajunge la 19.500 de euro, la care se adaugă TVA. Un moment de cumpănă pentru afacerea românească cu tractoare a fost izbucnirea revoluţiei din Egipt, din 2011. „Până la acest moment, ne-a mers foarte bine, dar următorii ani, până în 2014, a trebuit să ne axăm mai mult pe producţia de piese de schimb. Din fericire, am semnat acest precontract cu o firmă care este controlată de armata din Egipt. Vor câte 25 de tractoare lunar, pe o perioadă de zece ani. Dacă se va semna contractul, va trebui să angajăm încă 20 de mecanici. Cifrele pot creşte, în funcţie de capacitatea noastră. Vor ca tot ce este în tractor să fie de producţie românească! Vor ca tractorul să fie exact la fel ca pe vremuri, făcut cu piese la fel ca acum 30 de ani. De exemplu, ne-au spun să schimbăm nişte şuruburi la masca de la motor pentru că aveau capul drept şi înainte erau cu cap bombat”, a precizat Şerban. Dacă piaţa de desfacere nu mai constituie o problemă, în schimb este o adevărată aventură să găseşti subansamblurile şi piesele necesare, pentru că foarte multe societăţi românești de valoare au dispărut. „Nu mai avem turnătorii de fontă în ţară, de exemplu. Acum,  colaborăm cu Roman SA, pe partea de forjă şi turnătoria de fontă, dar nici ei nu fac faţă solicitărilor noastre. Elba Timişoara nu mai face faruri, IAME SF. Gheorghe (Covasna) nu mai face componente pe partea de electronică. Nici măcar scaunul sau volanul nu se mai fabrică. Important, însă, este că reuşim să mai găsim oameni care vor să facă şi producţie şi cu care am reuşit să producem aceste tractoare“, îşi încheie povestea directorul acestei companii de pionierat industrial, Titu Şerban.

În perioada 2009 – 2010, compania a vândut 110 tractoare în Egipt, dar izbucnirea revoluţiei a făcut ca livrările să se oprească. De atunci, compania a trăit din producţia de piese de schimb, 95 la sută din producţie fiind exportată tot în Egipt. Compania este deţinută de omul de afaceri egiptean Atef el Said el Kalaini, fost partener al uzinei Tractorul SA din Egipt. Firma a cumpărat licenţa de fabricaţie pentru tractorul U 650 al fostei uzine braşovene Tractorul SA şi a demarat fabricaţia acestora în baza unui contract de prestări servicii cu societatea Roman SA, după care s-a renunţat la acest contract. Licenţa de fabricaţie a fost cumpărată însă doar pentru Egipt, tractoarele neputând fi vândute în altă ţară. Sperăm ca, pe viitor, producția să crească, iar halele în care tractoarele românești așteaptă să fie pregătite pentru export să fie din ce în ce mai încăpătoare, solicitând cât mai multă manoperă și inteligență românească.