Ca de fiecare dată, românii au început bine noul an. Cu paranghelii, mâncare, lăutari și mahmureală tratată cu zeamă de varză acră ori cu o ciorbă de potroace. În doar o săptămână, unii au ocazia să o facă lată de trei ori: la Revelion, de Sfântul Vasile și Sfântul Ioan. Să o ia de la început, cu aceeași bună-dispoziție cică, să le meargă bine tot anul. Alții o țin doar în petreceri.
În 2016 s-ar putea să fie chiar așa. Oricum, un pic mai bine decât în anii trecuți. E un an electoral, cu alegeri locale în primăvară, și parlamentare în toamnă. Ne vom alege primarii, consilierii, șefii de județe. Chiar dacă nu mai este ca în vremurile în care candidații umblau cu lăutarii după ei și întindeau mesele festive pe unde se nimerea, alegătorul român tot mai visează la o sticlă cu ulei, un kil de zahăr, o pungă de făină albă sau de orez, o găleată colorată sau dacă nu, măcar la o brichetă, un pix sau un calendar de buzunar cu poza candidatului ce le cere votul. Așa a fost învățat și este greu să accepte că o campanie electorală se poate desfășura după modelul celor din Anglia, Germania și America. Nu de alta, dar ce campanie e aia în care, printre minciunile candidaților, nu i se oferă și lui un mic, o bere, un cârnăcior cu muștar sau măcar o frunză de salată verde, să simtă că e sărbătoare?
Vi se pare că electoratul se vinde pe nimic? Poate că aveți dreptate, însă, de când se știe, românul simplu s-a mulțumit mereu cu puțin. Spre exemplu, în noaptea dintre ani, cele mai frecvente urări care se fac nu sunt cele legate de mașini scumpe, construcția unei vile sau excursii în stațiuni exotice, ci de sănătate, bani și de locul de muncă. Traiul de zi cu zi nu îi permite să vadă și dincolo de condiția la care este condamnat. Când vorbesc despre sănătate, oamenii se gândesc cu groază la banii pe care îi dau la medici, dar și la faptul că trebuie să vină cu pansamente și medicamente de acasă, iar când invocă banii, nu se referă la sume exorbitante, ci la procentele cu care să le crească pensiile ori salariile de bugetar. Anul acesta oamenii speră la mai mult, că doar de asta e an electoral.
În felul acesta, grosul electoratului se amăgește că va fi mai bine, mai cu seamă că Cioloș conduce un guvern alcătuit din tehnocrați și nu din politicieni. Că așa li s-a spus: ăștia gândesc ca niște specialiști și nu ca activiștii de partid care ne cer să-i votăm. Iar concluzia oricărui om cu scaun la cap e că tehnocrații dețin formula binelui pe care îl tot așteptăm de peste un sfert de secol.
De aici și marea dilemă: dacă tot ne va fi bine cu acești tehnocrați, de ce este nevoie în vară să votăm politicieni corupți. Doar ca să aflăm cât sunt penali?
Lasă un răspuns