Târgul Gaudeamus ca o holercă!

Cum se înclină ţara, aşa şi imaginea ei cărturărească, literară. Târgul Gaudeamus este şi el un astfel de barometru. În loc să ţină sus drapelul, cum se spune, îl coboară în bernă. Mereu literatura, arta în general, se afla în avangardă, cu un pas înaintea societăţii. Dar acum, pas cu pas, cădem în nas. Nici măcar Johannis nu a mai fost la Târg în acest an, să-şi lanseze Next Pas, pasul cu care a făcut crima morală când a spus că „a fost nevoie să moară oameni ca să cadă guvernul”. Dar ce a făcut el şi clasa politică, aleşii, ca să NU moară oameni, să nu fie nevoie de această nenorocire fără capăt, o Golgotă a morţii? Guvernul se nu se schimbă prin luptă politică? Dar orice guvern ar fi şi ar mai veni de-acum înainte, nu mai poate să repare dezastrul şi ruşinea! E o ruşine cum au murit, nu ca eroi, ci arşi de vii, 60 de tineri, care ar fi putut face ceva măreţ pentru ţară, care sigur ar fi fost mai buni decât actualii guvernanţi, care sunt mai proşti decât cei de ieri.

Aşa cum Târgul Gaudeamus este mai prost decât era în anii trecuţi. Şi care este semnul acestei recunoaşteri? Cârnaţii, sarmalele, plăcintele din stradă au ajuns în Pavilion. Treptat-treptat, în loc să citească sau să cumpere cărţi, oamenii de la Târgul de învăţătură Gaudeamus cumpără brânză, învaţă să citească în diferite preparate culinare, în jamboane şi muşchiuleţi de ţap sau sarmale la proţap făcute de frumoasele ţărănci din Maramu’, gătite ca acasă! Ţi-i mai mare dragul să… citeşti o sarma, să ghiceşti viitorul într-o foaie de varză bine călită, să înghiţi o ilustraţie de mămăliguţă făcută la ceaunul mare de Ghiţă, un ţăran sadea, venit tocmai din Valea Izei ca să învârtă aici cu făcăleţul de sârmă mălaiul strămoşesc! Cărţile se vând la kilogram, cu cinci lei grămada, iar sarmaua tot cu cinci lei, fiindcă îşi dă alături şi un ardei iute, murat, şi un păhărel de ţuică de aia de-i zice horincă sau holercă, adică poşircă!

O holercă a ajuns şi Târgul Gaudeamus, ca mâine o să încingă fetele de la Săpânţa o horică aici cu marii scriitori români, Pleşcovici şi Liicheanu, care nu ştiu cum să mai confişte evenimentele târgoveţe. Acum s-au scremut şi au apărut cu ce-au mai fost, cu ce ştiu ei mai bine, cu Convorbiri de Duminică. Tot e bine, în loc de convorbiri de sâmbătă, adică cu morţii sau, aşa cum unul şi mai avântat, a scos o carte numită Convorbiri cu Dumnezeu! Ei, ce ziceţi de asta? A stat el cu Dumnezeu de vorbă şi ne spune şi nouă ce-au vorbit! Acesta e nivelul, ne batem joc şi de Dumnezeu, stăm la taclale cu el, la un ceai la Cărtureşti sau la o horincă, de ce nu!?

Există la etaj şi tarabe cu haine, cu blănuri, cu băuturi, cu parfumuri, cu bijuterii şi zukermani, zici că a venit ProTV cu garderoba furată de la studioul Buftea, să facă un reportaj despre Scârbu al lor, aflat deocamdată la pârnaie, constrâns să citească, săracul, arhiva Jilavei şi regulamentul de ordine interioară, ca să uite lumea cum şi-a bătut joc de popor, iar premierul Tamara a binecuvântat bătaia asta de joc, adică i-a şters datoriile de sute miliarde de lei! De, scriitorul Tamara mai lipsea! De când nu mai e la puşcărie, nu mai scrie cărţi. Lui, puşcăria i-a priit, l-a făcut om, adică scriitor, aşa cum o să-i facă şi pe Cioloşmanii de azi. Dar la această ediţie nu au fost deloc politruci, nu i-a mai dorit nimeni, fiind prea ocupaţi cu noile ciolane din împărăţia lui Ciolannis!

Probabil că mulţi caută expoziţia Marilenei Murariu, se duc să se vadă, poate s-or recunoaşte, deşi e o expoziţie greu de găsit, după ce gradaţii de la Cercul Militar au creat un precedent, au introdus cenzura militară, au interzis această expoziţie! Păcat că ea nu a fost extinsă, să ajungă şi până aici, la Gaudeamus. Dacă aleşii nu au fost prezenţi în carne şi oase, cum ne-au obişnuit, să fi fost măcar pe pânză!

Comercializarea fără ruşine a Târgului Gaudeamus e direct proporţională cu înscăunarea profitorilor. O, unde eşti BookExpo America!? Un observator atent, nelipsit de la acest târg de frunte al românilor, va remarca faptul că de cel puţin 20 de ani nu au mai apărut scriitori noi, nici evenimente literare de soi, sunt aceiaşi şi aceleaşi, cu foaia semidoctă a târgului în cap, aceleaşi şterse şi clonate evenimente şi aceiaşi amici cultivaţi cu osârdie de Humanitas, aceiaşi Căcărtăreşti, aceleaşi Boia/le neduse la biserică. Păcat de tinerii care vin masiv la târg, dar nu ştiu ce viitor au cu o asemenea lipsă de literatură!

L-am văzut şi pe Mircea Dinescu. Ou sont les neiges d’antan?/ Unde sunt zăpezile de altădată, monşer? Unde era poetul de la Mogoşoaia lui Marin Preda, frumuşel, subţirel, plin de sacâz? Am văzut un grăsoi, de pârâiau hainele pe el, cu osânze la ceafă, respirând greu, cu o pălărie de bulibaşă pe cap, abia mergând, dar, mult mai serios decât alţii, nu lansa vin şi pastramă de Cetate, ca în alţi ani, nici nu cumpăra broşuri şi lexicoane de frigărui sau chiftele, cumpăra baclavale în versuri, fiindcă îi lăsau gura apă dulciurile culinare ale Târgului de carte şi învăţătură!

Şi aşa-zişii scriitori ai naţiei, cu Gârbei şi Ţonei în frunte, epave răsuflate, fără operă, doar cu gaşcă, găşculeţe, bisericuţe, bisericele, defilau cu Baros-ul înainte, adică erau ei, tot ei, strânşi, constrânşi, de-plânşi, dar care nu se lasă! M-am întâlnit şi cu Marinică Făr-de-frică, să nu-l recunosc, mereu sub acoperire, dar în picioare, a fost ieri şi alaltăieri şef, redactor şef, dar azi e cogea decan la Universitatea Hyperion! Mă mir că nu a ajuns încă rector, fiindcă ultimii rectori au plecat în locuri mai sigure, Geo Saizescu şi Sebi Ştefănescu, şi i-au lăsat locul gol. Sigur, e de mâncat o pâine şi ca decan, dar să fii rector, iată un ideal pentru neica-nimeni! Mă întreb cum de n-am dat şi peste Pavel Cornuţ, ăsta chiar că e acoperit detot, înecat în holercă, fiindcă a ajuns cu aceeaşi broşură la numărul 125, s-o fi plictisit şi el, gămanul, de când tot dă soluţii de pace, bunăstare şi fericire poporului român, total surd la reţetele lui! Nimeni nu-i ascultă pe aceşti dascăli de umbrelă nouă, domnilor?!

Îmi pare rău, repet, de masa de tineri, care stăteau cu gura căscată la ce le spunea un Orbitor pornografic, ca o curcă murată! Nimic nu se mai mişcă, tot cu aceleaşi epave şi pomanagii, precum mareşalul Teşu Bulovici, care, de ani de zile, face educaţia poporului român cu Bulă şi cu Mareşalul Antonescu, pe care l-a întors pe toate feţele, nici el nu mai ştie dacă a fost semit sau antisemit, nici cine a făcut Holocaustul. Dar viitorul este al lui, va emite o ediţie de lux, copertată, în care Bulă şi Mareşalul vor lua masa împreună şi vor avea o convorbire tainică, ignorându-l total pe Dumnezeu, prea ocupat să-şi termine ceaşcă de ceai. Sau poate nu mai e acolo, e plecat, a plecat să citească şi Prea Sfinţia sa o holercă. Şi nu e bine? Un târg ca o holercă, o ţară ca o holercă, cum nici teroriştii de la Paris n-au văzut!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*