O carte care nu trebuia să apară: „Harry Brauner între fascinația folorului și teoria destinului”

Cu câteva săptămâni în urmă am asistat la lansarea cărţii “Harry Brauner între fascinaţia folclorului şi teroarea destinului”, scrisă de ALEXANDRU MICĂ, fost diplomat cu studii la o Universitate din Coreea, şi ulterior lucrător în serviciul de informaţii externe al României. Am rămas consternat de conţinutul cărţii şi nu am înţeles ce obligaţii are Dl. Mică Alexandru faţă de etnia evreiască de a scris această carte. O lume întreagă ştie cine a fost acest evreu Harry Brauner. El a fost omul care îi însoţea în deplasări pe Dimitrie Gusti, Constantin Brăiloiu, D.G. Kiriac, G. Georgescu Breazu s.a., de fapt el era secretarul echipelor de etnografi şi folclorişti. Dar să-l prezinţi ca pe unul din cei mai mari folclorişti români mi se pare nu numai o mistificare, ci chiar o insultă a folcloriştilor români.

Brauer este omul care l-a “ajutat” pe Constantin Brăiloiu să plece în străinătate şi să îi ia locul ca director al Institutului de Folclor în anul 1948. A fost director în perioada 1948-1970. Când a făcut închisoare? Lena Constante a fost fiica scriitorului Constantin Constante (1877-1964), cel care a publicat romanul “Haiducii Pindului”. Constantin Constante a fost aromân emigrat din Macedonia (s-a născut lângă lacul Orhida dar casa lui, a familiei, era la Skopje). Mama ei, Julieta (născută Pop) era româncă. Mama provenea dintr-o familie care avea rude într-o localitate VIATKA, pe răul Kama, afluent al fluviului Volga, din Rusia. Lena Constante s-a înscris în partidul Comunist în primele zile ale anului 1945 şi s-a căsătorit cu Harry Brauer în anul 1963. Ea a făcut parte din grupul lui Pătrăşcanu. Este înmormântată în Cimitirul Bellu Ortodox, parcela academicienilor, alături de cumnatul ei acad. GRIGORE C. MOISIL. Viorica Moisil a fost sora lui Lena Constante.

Un alt merit al lui Harry Brauner a fost mărturia mincinoasă depusă în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Depoziţia lui l-a îngrozit chiar pe evreul Bellu Zilber, metamorfozat în Andrei Șerbulescu, turnător de profesie, al doilea martor al acuzării. Bellu Zilber, era unul din agentii principali ai Siguranţei Statului Român. Numirea lui ca director al Institutului Naţional de Folclor a fost recompensa guvernului iudeo-stalinist pentru mărturia mincinoasă depusă în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Din cauza lui Lena Constante a făcut mulţi ani de închisoare în penitenciarul Mistea. Deşi în tinereţe a fost într-o echipă din care făceau parte Mircea Vulcănescu, Henri Stahl, N. Argintescu-Amz,a Petre Comănescu, Xenia Costă Foru, Paul Sterian, el ca folclorist şi etnograf a fost aproape de zero.

Cartea scoasă de Alexandru Mică nu are nici o valoare ştiinţifică şi pune într-o lumina defavorabilă pe evrei. Să-l prezinţi ca unul din cei mai mari folclorişti români pe acest evreu este cel puţin o samavolnicie. S-au terminat folcloriştii români? Această carte a Dlui. Alexandru Mică nu este o jignire adusă poporului român? Dacă acest Harry Brauner a fost mare folclorist, ce a fost GRIGORE G. TOCILESCU? Nu am nimic cu evreii. Chiar am o stimă pentru ei. Evreul este omul cărţii. Puţini ştiu că primul dictonar al limbii române în patru volume, care este şi astăzi actual, a fost elaborat de evreul LAZĂR SEINEANU, fost asistent al lui BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU. Trebuie să vedem valoarea adevărată a fiecărui om. Omul este valoros prin ceea ce produce. Fiecare naţie are uscăturile ei.

În timpul lansării cărţii, o tânăra din sală, care susţinea că este cercetătoare la Institutul de Etnografie şi Folclor “Constantin Brăiloiu”, spunea că lucrează la o teză de doctorat “Harry Brauner – cel mai mare folclorist român”. I-am spus de la obraz acestei tinere să schimbe tema de doctorat. Să ia ca tem0 “GRIGORE G. TOCILESCU” (1859-1909) – una dintre figurile proemenente ale culturii româneşti din a două jumătate a secolului trecut şi primul deceniu al veacului nostru”. Grigore Tocilescu a fost istoric, etnolog şi folclorist. A fost profesor universitar, vice-preşedinte al Academiei Române, director al Muzeului Naţional, de mai multe ori parlamentar. A participat la diferite congrese internaţionale, ţinute la Paris, Londra, Roma, Orleans, Koln, Dresda.

Închei acest articol amintindu-i Dlui Mică Alexandru că cel mai mare rău poporului român, nu l-au făcut ruşii, ci „românii” Ionescu, Șerbulescu, Iliescu, Constantinescu, Bănăţeanu, Miculescu, Partescu, Sireteanu, Teodorescu, Român, Bârlădeanu, Rădulescu, s.a. Aceşti aşa-zişi români erau şi sunt evrei, care îşi ascundeau originea etnică în spatele unor nume româneşti şi care au acţionat şi acţionează contra intereselor noastre naţionale. Experienţa trecutului ne îndeamnă să fim prudenţi. Altfel vom fi pulverizaţi în istorie. Scopul iudaismului în ţara noastră este dezrădăcinarea neamului nostru din patria lui.

3 Responses to O carte care nu trebuia să apară: „Harry Brauner între fascinația folorului și teoria destinului”

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *