
În fiecare zi, tot mai multă lume îşi exprimă nemulţumirea faţă de ceea ce se întâmplă pe scena noastră politică şi, fireşte, pe cea de unde s-a dezlănţuit sarabanda Justiţiei. Luăm cunoştinţă de fapte pe care mintea unui om normal nu le poate concepe şi ne întrebăm cum de ajung autorii unor astfel de fărădelegi să ocupe posturi de conducere dintre cele mai înalte. De la şef de stat, la ultimul consilier local sau mai ştiu eu ce angajat nesemnificativ, foarte mulţi ne-au dovedit că nu le este în fire a munci serios, responsabil, corect, şi că mintea lor este “turată” pentru a face exact ce nu trebuie. Şi, de aici, nemulţumirea generală a publicului, scandaluri pe toate palierele, dispute dintre cele mai aprige, acuzaţii şi jigniri care nu mai au nici o legătură cu civilizaţia.
Un nume intangibil completează galeria de artă a acestui guvern de corupţi. Ca într-un tablou semnat de pictori celebri, fostul ministru al Finanţelor, Darius Vâlcov, acuzat de trafic de influenţă, a scăpat şi el de cătuşe, după ce procurorii i-au găsit o adevărată colecţie de artă ascunsă în pereţii falşi, pe sub pat sau pe unde a apucat. Ei bine, acum nu mai vorbim despre găinării, despre gale de box sau despre vanghelioane. Darius Vâlcov aflat la cârma Finanţelor a fructificat şpaga primită de-a lungul timpului în adevărate opere de artă sau în… lingouri de aur… Parcă mi-l imaginez pe Vâlcov ducându-se în „talcioc” şi negocind, la tarabă, preţul tablourilor şi a bolovanilor de aur.
La o tarabă, îndărătul căreia stă o femeie trecută puţin de a doua tinereţe. Pe tarabă, întinse la soare, stau nişte tablouri, câteva desene şi vreo trei bolovani de aur. Pe o căldură de transpirau şi muştele, o maşină din aia de fiţe, frânează brusc, ascunzându-se într-un nor de praf. Din ceaţă colbului coboară un domn bine, cu alură de şmecheraş de provincie. Sau de ministru? Dar nici nu mai contează. Aruncă o privire de specialist în stânga şi-n dreapta, o vede pe femeie şi se duce, glonţ, la taraba ei. “Cu cât dai legătură asta?”, întreba domnul de la oraş, în timp ce încerca vopseaua pânzei cu unghiuţa degetului mic. “O sută dă mii, toate.
Le-am lăsat mai ieftin, că vreu să plec acasă. Nu mai stau. Dă o sută, ia-le, si să-ţi trăiască familia!”, îi răspunde negustoreasa, bucuroasă că a găsit un muşteriu serios şi îndrăgostit lulea de artă. Omul se uită, le măsoară, clatină din cap şi întreabă: “Sunt originale? Nu mă trage în piept, că le iau pentru mine. Mi-am amenajat o camera mişto, un dormitor şi vreau să pun sub pat ceva autentic, să-mi delecteze privirea când oi da cu aspiratorul sub saltea”. Femeia se încruntă scurt, după care ridurile de pe frunte se relaxează, iar obrajii i se dezumflă, ca un balon din ăla primit în campania electorală: “Originale, mânca-ţi-aş gură ta! Iote: asta-i Picasso, asta-i Renoir, asta-i mai de p-aici, a lu’ unu’ de-i zice Baba. Da’ el o fi moş, că-i cam tremură mâna, bag seama” şi râde zgomotos, scoţând la iveală nişte dinţi din aur în care se oglindea, vesel nevoie mare, soarele amezii. “ Bre, să nu mă minţi. Îţi dau o căruţă de bani, numai eu ştiu cum i-am câştigat”, îi spune muşteriul. “Te păcălesc eu?, sare femeia. “Ce dracu’, suntem oameni serioşi! Că deh, cu cultura nu te joci. Dar mi-e cald rău şi de aia ţi le las mai ieftin.” Şi începe să împacheteze marfa într-un ziar vechi, din vremea campaniei electorale, şifonând o mutră zâmbitoare de candidat “fotoşopat”.
Convins, omul se întoarce către şofer, acesta îi întinde o sacoşă de un leu, după care punga trece în mâinile vânzătoarei. Aceasta aruncă o privire versată în adâncul sacoşei şi-i face omului din faţă ei un semn complice: “Nu-i mai număr, am încredere. Te-am bunghit că eşti boier! Să fii sănătos, să le stăpâneşti cu grijă!” Apoi, marfa învelită în ziar şi înghesuită într-o pungă de rafie ajunge pe bancheta din spate. Maşina demarează în trombă, ridică alt nor de colb şi dispare în neant. În urmă rămâne talciocul, pestriţ, cu precupeţe gălăgioase, gură-cască, şmenari, acorduri disco pălmuite de sunetul manelelor si negustori care vând vechituri şlefuite…
Lasă un răspuns