Primesc iar o veste de doliu din România: după moartea actorilor George Motoi şi Sebi Ştefănescu, se anunţă moartea casei de licitaţie Artmark, unul dintre locurile încă nepolitizate, aflate pe mâna oamenilor de afaceri, care, pas cu pas, au făcut lucruri bune în acest domeniu al artei, care era gol, lipsit de suport negustoresc, fiindcă marea criză a artei în România se datorează lipsei de colecţionari autentici şi de sprijin al lor prin instituţii specializate. În doar șase ani de existenţa, grupul Artmark a căpătat personalitate pe piaţa de artă din România, a primit şi recunoaşterea internaţională, atât din partea lui Business Review, cât şi din partea lui TEFAF Art Market Report, care a inclus-o printre cele mai notabile case de artă din Europa.
Am remarcat nu o dată nivelul profesionist al licitaţiilor, am căutat să o ajut cu informaţii din America, despre felul cum au loc aici licitaţiile la Sotheby’s sau Christi’s, am relaţii bune cu oameni care lucrează în această instituţie privată, mi s-a părut o şansă pentru cultură română, dar acum aflu că domana Manuela Plapcianu s-a retras din funcţia de preşedinte a grupului Artmark şi i-a făcut loc unui om total compromis pentru România, Horia-Roman Patapievici. Acest “intelectual al lui Băsescu” a făcut numai rău culturii şi ţării, a compromis imaginea României, cel puţin aici, la New York, toţi fug când aud de ICR, care este asociat constant cu un focar antisemit, de când instituţia a organizat o expoziţie cu însemne naziste.
De asemenea, se cunoaşte faptul că Pataharbici, cum i se spune amartaloiului, a dus de râpă ICR. O investigaţie a corpului de control al guvernului Ponta a descoperit nereguli grave în timpul mandatului sau aberant de lung (datorită lui Băsescu, care a ignorant total un memoriu legat de abuzurile lui Patapievici semnat de 200 de intelectuali români). Sunt lucruri cunocute, mediatizate. Toate aceste abuzuri s-au ridicat la sume exorbitante. Ne aşteptăm să aflăm care este rezultatul, ce decizie s-a luat, cât are de dat înapoi statului Patapievici et co.? Dar se întâmplă ca şi în cazul puşcăriaşilor, fac închisoare de formă, au celule ca în vacanţă, apoi când se eliberează, îşi văd în continuare de afaceri. Becali, de pildă, şi-a condus din închisoare afacerile, exact că în filmele cu mafia, iar acum e bine mersi, gata să o ia de la capo. A returnat el ce a furat? Despre Patriciu s-a spus că a delapidat statul român de un miliard de euro. S-a recuperat vreun euro din aceşti bani?! Guvernul lui Ponta nu recuperează nimic, îi cocoloşeşte pe bandiţi, aşa cum strigă printre gratii şi Nuțica Udrea, că „hoţii sunt în libertate”. Dimpotrivă, din 2015, a pus biruri pe pensionari, ia taxe din pensii, din amărâtele de pensii, plus că leul s-a devalorizat vertiginos, fapt care face din pensile româneşti o ruşine mondială!
Guvernul fură deci bani de la cei care au muncit o viaţă pentru o pensie de nimic, iar hoţii adevăraţi, marii mafioţi, rămân liberi şi ferice, ba sunt cocoţaţi iar în vârful piramidei. Artmark părea o afacere privată cinstită, devenea un model de piaţă, dar din acest moment ea poartă pe frontispiciu o pânză de doliu, pe care scrie „Amartaloi Pataharbici”! Aflu că domana Manuela Plapcianu e în Top Forbes 50, care o consideră una dintre cele mai influenţe femei din România. Mă îndoiesc. Ce fel de om de afaceri este dânsa, dacă a putut să facă o asemenea… plăcintă?! Să se numească Manuela Plăcintaru sau Plăpumaru, plus varianta Plăpciumaru („pentru unii mumă, pentru alţii ciumă”), fiindcă a făcut o asemenea schimbare de mască, s-a acoperit cu plapuma Pataharbici, să ne demonstreze că nimic curat nu se poate face în România. Cum merge ceva bine, trebuie neapărat compromis, murdărit! De ce avea nevoie Artmark de o asemenea caricatură în fruntea ei? Patapievici a venit odată la Artmark, la casa Cesianu, şi se plimba pe acolo ca o stafie, apoi a ţinut o prelegere cu totul ridicolă, pe care am consemnat-o în articolul „Frumoasa care, iată, bate câmpii…”.
Pescuia în ape limpezi. Reptila îşi anunţa atacul. Desigur, aruncat din barcă ICR, el caută o altă barcă, să se salveze de la înec. Şi a găsit-o. O barcă bună, solidă, de perspectivă. Dacă a intrat în rol această spoială, acest spălăcit de filosof, antiromân, care a spus că „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm”, se va alege praful din Artmark. Va rezultă în curând că nu are coloană vertebrală, aşa cum marele filosof al cărţii „Politice” a scris că „poporul român are structuta fecalei”.
Compromiteți tot, fraţi români, fiindcă acceptaţi să se producă o batjocoră pe faţă a României, a tot ceea ce are ea mai sfânt. Iar Artmark are opere de seamă, valori ale patrimoniului naţional, opere ale celor mai valoroşi artişti români. Să vedeţi acum ce se va alege din acest patrimoniu! Qui prodest un asemenea experiment organizatoric? Vorba aceea, la plăcinte, înainte, la război, înapoi!
Lasă un răspuns