Un mesaj „european” de Ziua Unirii Românești?!

Să vorbești la momentul celebrării celor 97 de primăveri trecute de la unirea fiicei Basarabia cu Patria Mamă despre… „Parteneriatul Strategic dintre Republica Moldova și România” nu este cel mai fericit mod de a-ți arăta prețuirea față de faptele înaintașilor. Dar Bogdan Aurescu a vorbit pesemne oficial! Ca ministru de Externe, cu țiplă și carte de vizită, de parcă ar fi stat între granițele (nehașurate cu drapelele greșite, măcar atât!) a două țări STRĂINE. Deși, măcar într-un astfel de moment, ar fi trebuit să se derobeze de calitatea de ministru de Externe și să lase Istoriei un discurs de avocat. Un avocat al românilor întru realizarea idelurilor comune. Ale românilor de aici și ale fraților noștri de dincolo de Prut.

Ar fi putut vorbi ca un avocat care își asumă misiunea readucerii românilor între aceleași fruntarii. Și atunci i-am fi trecut cu vederea nepotrivita-i calitate de „Externist”.

Dar nu! Într-o asemenea clipă, Bogdan Lucian Aurescu a mai suliniat încă o dată înstrăinarea față de dorința a milioane de români. A punctat, sec, în vorbele mesteșugite cu ambalaj de mesaj european, ideea a două state diferite vorbind despre un Parteneriat care ființează între țări diferite, dar, mai ales, evocând idealurile Republicii Moldova dintr-o perspectivă forțat egocentrizată. Acea în care „cetăţenii Republicii Moldova au făcut alegerea clară pentru revenirea şi integrarea deplină în familia democratică europeană”.

Nici măcar un cuvânt însă despre tot mai pregananta lor alegere de înturnare la Patria Mamă!

Or, i-a fost UE cel dintâi părinte al fiicei Basarabia pentru a avea rostul transmiterii, de Ziua Unirii, a unui astfel de „mesaj european”?! Și când va transmite B. L. Aurescu și un mesaj românesc?

Pentru Aurescu, drumul spre familia europeană a Moldovei reprezintă „cel mai ambiţios şi mai curajos proiect de la proclamarea independenţei statului vecin”, avocatul Haga ștergând cu mâneca robei nenumărații pași făcuți de frații noștri în ultimele decenii pentru recunoașterea și impunerea dreptului la afirmarea românismului.

Nu știm cine i-a scris avocatului Aurescu discursul de ministru de Externe pentru rostirea de Ziua Unirii cu Basarabia. Sperăm că nu tot agenția de PR guvernamental Agerpres care s-a remarcat prin cea mai ilară gafă din existența ei. Acea a redesenării „conturului” Germaniei. Și dacă da, trebuie să fim fericiți că „R.” –ului nu i-au alăturat și un bâlbâit „s” moldovenesc, nu?!

„Stă în puterea noastră, de o parte şi de alta a Prutului, să ducem la împlinire destinul european al Republicii Moldova”. Nu, domnule avocat! Destinul nostru este cel românesc, între granițele dintre vechile fruntarii. Despre „destinul european” al Republicii Moldova puteați vorbi în oricare dintre celelalte zile!

Și, măcar din respect față de caznele istorice ale fraților noștri ar fi trebuit să pronunțați Moldova fără acel iritant „R” punctum! Sau măcar puneți „RSS” -ul. Iar când mai mergeți la Chișinău, mergeți ca ROMÂN, nu ca ministru de Externe. Căci, de vreți să rămâneți, fie și ca avocat, în conștiința neamului românesc, faceți un pas hotărât în eliminarea aberantului pașaport impus pentru a ne vizita frații!

E adevărat, un prim pas a fost făcut prin discuțiile cu preşedintele Parlamentului Republicii Moldova. Dar iarăși un gest înjumătățit, B. L. Aurescu solicitând accesul… cetăţenilor UE, inclusiv a celor români (mereu pe locul doi?) în Republica Moldova pe baza cărţii de identitate. Din nou, dară, accentul pe cetățenii europeni.

Or, domnule avocat!, nu sunteți avocatul cetățenilor UE. Sunteți al Poporului Român. Iar pe noi ne interesează dreptul de a ne vedea frații fără a flutura pașaportul!

Și nu puteți „hașura” lipsa curajului de vă asuma un rol istoric apelând la ultima găselniță inventată la Bruxelles: Politica Europeană de Vecinătate. Chiar dacă v-ați angajat (în numele cui?) să o aplicați „activ” pentru ca „R. Moldova să beneficieze de evoluţiile pozitive”! Căci, de la podurile de flori de odinioară la „politica de vecinătate”, via angajamentele „Parteneriatului Strategic”, e totuși un drum mult prea rece și nedrept față de așteptările noastre.

Cum ar fi arătat oare Unirea de acum 97 de ani dacă avea ca fapte premergătoare „politici de vecinătate” și „parteneriate strategice”? Cum ar fi dat de pământ cu cușma-i rotilată urmașul de răzeș?!…