DNA nu e Dumnezeu!

În psalmi e un verset pe care creştinii îl repetă când se roagă „Numai, Tu Doamne singur eşti fără de păcat”. Restul oamenilor au mai mult sau mai puţine păcate, pe puterea credinţei lor. În România se ridică în slăvi de o presă obedientă serviciilor secrete şi de către editorialiştii „acoperiţi” că o instituţie e deasupra tuturor: politiceni, români sau chiar faţă de Dumnezeu.

Această instituţie transformată în fetiş de „informatorii” -, care organizează mitinguri pe Facebook, de parcă nu au casă, masă, copii şi cumpărături de făcut la mall -, este DNA. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit lupta împotriva corupţiei dusă de DNA e corectă, dar nu trebuie transformată aceasta într-un fetiş de tip stalinist, cu tot mai multe dosare lucrate în grabă, subţiri din punctul de vedere al probelor, bazate doar pe denunţuri şi interceptări, şi la comanda informaţiilor primite de la SRI; se pare că mai nou se oferă cu tot cu analize şi referate, deşi ofiţerii secreţi nu au dreptul legal de a face dosare judiciare ca în vremea lui Dej şi Ceauşescu. Se ajunge ca cei care nu sunt aleşi de popor să aibă cheia cătuşelor ca să conducă ţara, politicienii şi neamul suveran manipulat de informatorii din media. Totuşi, politica o fac politicienii, iar instituţiile statului trebuie să fie la ordinul poporului şi nu invers.

Un mare semn de întrebare mi l-a ridicat acum câteva luni anunţul DNA că au clasat „dosarul Flota”. Cine sunt procuorii care au avut dreptul legal de a clasa un dosar de corupţie, că doar instanţa poate face aşa ceva. Mai nou, procurorii au devenit mai puternici decât judecătorii. Te înhaţă de pe stradă, te ţin fără probe serioase luni de zile în arest şi apoi eşti eliberat de judecători pentru lipsă de probe. Pentru aceste abuzuri cine plăteşte? Până la urmă o ţară, în democraţie, e condusă de popor prin parlamentari, aleşi locali, guvern şi preşedinţie, nu de către procurori, la fel şi economia. Doar nu e cazul să punem procurori şefi peste firme şi intreprinderi. Deci politicienii sunt expresia şi oglinda poporului, iar DNA o instituţie a statului român ţinută pe taxele şi impozitele românilor, nu o abstracţiune deasupra tuturor care vrea să fie un fel de „dumnezeu” deasupra ţării. Cel care a dorit să fie Dumnezeu a fost doar îngerul căzut. Sincer vreau să trăiesc într-o democraţie cu norme legale şi cu respectul drepturilor omului, nu într-o societate coordonată de binomul procurori-ofiţeri SRI ca pe vremea anilor 50.

Clasarea acuzațiilor de dare de mită și cumpărare de influență – oare cu ce drept – în cazurile Dinu Pescariu, Claudiu Florică şi Dragoş Stan de către DNA induce în societate ideea că mitarnicii, delatorii şi turnătorii sunt o specie de români protejată şi încurajată de către instituţiile statului român. Pentru DNA oamenii de afaceri corupţi şi care dau mită, dacă devin delatori şi turnători se transformă în oameni rezonabili, respectaţi şi cu banii furaţi rămaşi în conturile personale. Dacă acest model de societate, bazat pe delaţiuni, corupţie şi turnătorii vrea să construiască DNA, cu sprijinul SRI, îmi pare o întoarcere în vremea întunecată a erei staliniste sau o propunere a unei construcţii sociale de tip Orwell.Şi până la urmă nu am văzut săltat de DNA niciun străin mitarnic, american sau neamţ, de la Microsoft sau EADS. De ce?

Un răspuns la “DNA nu e Dumnezeu!”

  1. Ioan Pavel spune:

    DNA să facă alianţă cu ANAF şi să recupereze împreună miliardele de euro devalizate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*